biografia închipuitului ahonen

singurul lucru pe care-l regret e că n-am avut pe nimeni lîngă mine să-mi spună dacă lucrurile bune care mi se întîmplă sînt un șir lung de coincidențe ori un semn că cineva acolo sus mă ascultă nu-i niciun farmec dacă descoperi sensuri de unul singur asta nu de face mai înțelept ci mai trist acum mi-au mai rămas doar cîteva dimineți neclare ca niște ochi pe jumătate deschiși autobuzele care opreau cu zgomot ciudat de-ai fi zis c-au intrat în altă dimensiune scările rulante fără sfîrșit din waterloo station (din vîrful lor îmi venea să mă arunc închipuindu-mi că sînt janne ahonen) plaja din brighton plină de nepoți răzgîiați care se masturbau pe furiș cînd ieșeau la antrenamet fetele cu țîțe abia mijite din premiership nu-mi mai doresc decît să-mi plimb degetele pe pîntecul unei femei ca o rafală de vînt din senin stîrnită pe malul tamisei de oameni să mă ascund între coapsele ei ca oliver twist de frica bătrînului fagin