emilian valeriu pal

te-am așteptat cât a fost ziua de lungă ba chiar am mai tras de ea așa cum plesnești o râmă să se alungească în cârligul de undiță bineînțeles n-ai venit rochița ta cu scoici flutura undeva pe

o noapte în care m-am făcut matol pentru că am crezut că matol vine de la mateloții bronzați întîmpinați de femei cu batiste albe puteam să jur că-mi voi face un tatuaj în dreptul inimii o

alaltăieri noapte am visat că eram urmărit de un elicopter a doua zi a trebuit să-mi iau pelerina cizmele și să fug după coloana prezidențială care inspecta digul azi noapte am visat că eram la

am visat că oamenii sînt buni că nu mor doar iau o pauză să-și refacă machiajul m-am trezit lăscărică rugîndu-mă de îngerul meu păzitor să nu tragă încă mai am multe de oferit

te trezești noaptea și ți se pare că ești actor într-un film sf prin perdeaua subțire vezi același neon nenorocit înainte să te trezești de-a binelea ai senzația că aerul a luat foc duci perna

eu nu știu să scriu. n-am scris niciodată vreun rînd. nimic memorabil. nimic schizofrenic. nimic care să-l atingă pe dumnezeu. pot să fac mazăre. omletă cu scorțișoară. pot să curăț cartofi

îmi doresc o femeie pe care s-o alint mărgelata să aibă o pelerină de piele pălărie cu boruri și un pistol cu nouă țevi să înjure guvernul să tragă la întîmplare în idioții care îmi fură

mihai e clăpăug. toți râd l-au poreclit mihai viteazul. urechile lui îi acoperă capul ca o bundiță. mă întreb dacă nu și-a dorit vreodată să fie dumbo și să-și ia zborul. cântă în centru la acordeon.

astăzi am să-ți vorbesc simplu ca unul care are o poftă nebună să-și sfâșie sternul cu mâinile goale crezând că sufletul se află în inimă să-și scoată inima și s-o mănânce de vie așa cum ea l-a

teoria cioturilor nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi. adevărul e că nu suntem decât niște cioturi. în timpul zilei suntem

aș putea să-ți vorbesc despre faptul că nu mai simt nimic nici un animal nici o plantă nici un frate nu-mi mai trece prin vene sîngele meu stă cu gura căscată ca peștele pe uscat sunt tot

o dimineață în care mănînc imaginar beau imaginar iubesc imaginar zbor timid prin cameră deasupra șifonierului deasupra mamei deasupra acestui oraș care îmi vrea binele la înmormîntarea unui

în mijlocul camerei hainele schelete de pe care vulturii au ciugulit carnea deschid ușa larg las aerul să intre și aerul mă izbește mă proiectează-n pereți ca un suv lovind cîini pe

de la o vreme zilele mele trec de parcă la semafor ar fi verde intermitent nici una nu se oprește să pot traversa această liniște care s-a lăsat peste mine tot mai rar cineva îmi trece mîna prin

trag de nasturii ploverului în neștire ploverul meu e un animal cu cinci ochi holbați e ca atunci cînd dispar toți oamenii se lasă ceața și nu-ți dorești decît să mori de toate morțile

domnul Ilie într-o zi domnul Ilie s-a hotărât s-o termine cu boșcăiala de la trăscăul făcut pe genunchi cu metilic furat de la Zahăr dăduse-n ducă-se pe pustii sub unghii îi crescuseră niște bulbi

Cînd mă trezesc dimineața primul lucru pe care îl fac e să beau două căni cu apă. Cică așa se elimină toxinele acumulate peste noapte. Apoi propolis și scoarță de stejar pentru gingii. Apoi argilă

într-o zi vom uita cum ne-a fost bine sau rău dacă ne-am trăit viața așa cum se cuvine dacă ne-a fost foame ori dacă am avut amîndoi mîinile vinete. mi-e puțin frică de liniștea care-o să vină