domnu’ pal

1. pe afișul cu lansarea de carte necunoscuții îmi desenaseră mustață de muschetar și bărbiță de țap mă gîndeam ca așa semăn cu monte cristo cu george custer cu faraday cineva ieșit la o pauză de țigară mă consola îmi spunea bine că n-au scris porcării nu mi-ar fi picat bine să văd scris poezia e moartă poeții s-au adunat la pomană sau poeții buni sunt pe lumea ailaltă în lumea asta sunt doar hipsteri bețivi aproape femeile își umezeau arătătorul cu buzele și întorceau cîte-o pagină de parcă nepricepute-ar fi încercat să-mi desfacă nasturii de la cămașă cu dinții o actriță aproape beată cu părul cîrlionțat ca iedera carnivoră îmi cerea îm batjocură un autograf pe sîn și pe fesa dreaptă a iubitului arheolog îmi spunea c-a bătut pariu pe o bere i-am răspuns că nu pot mi-e frică să nu mor subit ca lordul carnavaron blestemat de-o mumie și-acum mai văd pe vreun stîlp din oraș afișe îngălbenite cu lansarea de carte de parcă stîlpii orașului ar fi ultima apariție print a unui ziar unde oamenii politici și de cultură locali îl regretă etern pe tatăl andreei marin * duminică ne vom strînge la cor și vom cînta la sărbătoarea familiei unii vor sta în fața altarului în piept vor avea insigne cu numărul anilor de căsătorie bărbații vor pipăi pe ascuns hotărîri de divorț în timp ce caută prin buzunare bancnote mari pentru colectă femeile își vor farda vînătăile cu vin de împărtășanie se vor abține să nu lăcrimeze cînd preotul le va spune curaj de dragul copiilor asta e crucea voastră și alte gogoși eu o să mă jur că nu voi mai crede în cei fericiți împreună chiar și cristosul cînd a predicat fericirile n-a scos o vorbă despre fericirea în doi * mă gîndesc la viețile mele ca la investiții dezastruoase în bursa de suflete la ce intuiție am avut și cîți bani mi-au trecut prin mînă aș fi salvat fabrica de țigarete carpați aș fi ales doar o linie pentru produse de lux aș fi uscat tutunul așa cum usca bunică-miu carnea de porc în cuptorul pentru forjat l-aș fi rulat în toate hîrtiile pe care am scris poeme închipuiți-vă cum s-ar bate cei mai înrăiți fumători să pună mîna pe cea mai bună parte din mine fără filtru și fără arome sau aș fi cumpărat fabrica de steaguri brăila aș fi produs numai steaguri din piele de om pe care calendarele ar fi fost obligate să le înalțe în locul crucilor negre sau roșii 2. domnu’ pal da se poate așa? de ce nu ne-ați adus și nouă o carte se alinta asistenta mai tînără apoi ne lua sînge pentru glicemie chiar așa o îngîna asistenta bătrînă de ce nu ați zis că sunteți poet ca să știm ce să trecem la rubrica ocupație norocul nostru că v-am văzut la televiziunea locală data viitoare să ne faceți cadou cartea aia scrisă în braille eu mă uitam rușinat cînd la botoșeii de unică folosință cînd la bărbatul cu negru sub unghii de lîngă mine îmi închipuiam că-i fan cristi popescu cel mai mare specialist de strîns negru sub unghii preț de o clipă mi-am spus că moartea nu doare pentru că moartea e scurtă ca un cazier care atestă că solicitantul n-a săvîrșit fapte de natură să fie trecut în vreun calendar moartea nu doare ci faptul că lumea o să-și vadă mai departe de treabă și tu nu vei ști dacă există și alte forme de viață în univers dacă e posibilă călătoria în timp apoi bărbatul cu negru sub unghii a mormăit: s-au furat o grămadă de păpușoi la noi la cordun și totul a revenit la normal: aparatele piuiau ca niște pui de egretă înfometați pungile vidate se umpleau cu sînge bonurile de masă foșneau ca trifoiul sub coasă * era încă una din zilele alea cînd te trezești plin de draci și dacă te uiți în oglindă poți vedea dracii cum mișună pe sub piele ca niște nanoroboți sătul de chipul acesta care aduce a sean penn și a bregovic mă spălam apăsat de parcă-aș fi vrut să șterg un desen de parcă-aș fi vrut să scap de rahatul unui shar pei în care-am călcat din greșeală să-l dau pe dumnezeu cu capul de toți pereții pentru că dis-de-dimineață te scoate din casă fără nicio direcție așa cum proprietarii de animale de companie își lasă potăile să se cace pe unde apucă înghesuit în mașina cu pelerini care mergeau la cuvioasă priveam apăsat ploaia de-afară mă întrebam oare ce-ar vedea ploaia în ochii mei dacă ochii sunt oglinda sufletului motorul s-a poticnit la o trecere de cale ferată de cînd eram copil poticnelile astea mă făceau involuntar să-mi mușc limba îmi închipuiam că ne-a lovit trenul că am murit dar trăim cu trupuri de suflet(pe atunci îmi spuneam că și sufletele au un fel de trup altfel n-ar ști că-s în iad ori în rai) m-am întrebat: domnu’ pal spre ce dracu te-ndrepți? ce mă-ta faci în viața ce ți-a rămas dacă n-ai reușit să-ți împlinești visul de-a avea un job bine plătit la un studio de dublare a filmelor unde să fii vocea lui conan barbarul sau optimus prime ca să-mi ridic moralul m-am gîndit la alții care-au ales mai rău: un avocat în floarea vîrstei cu pretenții europene și suv de lux care a mușcat mîna celui ce l-a făcut mare și-acum a ajuns scursura orașului o japonică întoarsă în țară care și-a găsit mantra în publicat cărți de lux mă încurajez bătrîne n-ai ajuns chiar așa rău cum crezi cînd ești un nimeni căderile tale nu se aud mă trezesc speriat mă uit în stînga și-n dreapta poate m-a văzut cineva cum vorbesc singur numai asta ar mai lipsi medicii de la militar să răcnească gradat în armată nu se vorbește de unul singur mă gîndesc la toți cei despre care spunem că vor trăi veșnic dacă-i purtăm în inima noastră în fond viața-i o legendă cu indri: cei vii se tînguie după cei ce-au plecat să lucreze pămîntul plătesc panicat apoi cobor ploaia mă izbește în piept urlu la cer de ce dai bă de ce dai apoi mă reped la gîtul lui dumnezeu ca puiu faranga la gîtul lui madeleine * noaptea cînd nu dansez cu propria umbră-ca un cocor japonez- dansul împerecherii stau de vorbă cu benedict- strîngătorul profesionist de chiștoace îl cheamă vasile sau gheorghe dar i-am spus benedict pentru că dimineața chipul lui seamănă cu ouăle benedict îmi arată strînsura pe ziua de azi: o brichetă o monedă de-un pound și chiștoace pentru două zile îmi spune că n-a fost tot timpul sărac a avut locul lui în societate ca profesor de sport a dus-o bine-n cantonamente dar sticla i-a mîncat oasele în handbal îți trebuie mîini sigure gîngăvea dar ce să-i faci din cînd în cînd mai stă și dumnezeu toată ziua cu nasul în bong și-atunci ți se întîmplă căcaturi ascultă la mine îmi zice rîzînd de mă țineam de viață puteam să mă fut acu cu rihanna stivuiește resturile de țigări cum bibliotecarul cărțile rare apo fredonează ușor i found chiștoace in a hopeless place i found chiștoace in a hopeless place 3. uneori cînd sunt la pămînt mă gîndesc la viața mea ca la rupia dată brahmanului să mă înmormînteze alteori cînd sunt fericit viața mea îmi pare o vacă de coada căreia se-agață suflete să treacă un fluviu de foc oricum aș fi visul meu preferat cu ochii deschiși e că dau ortul popii subit spînzurat de soare ca de o lustră ori călcat de charon cînd trece cu interregio și asta se-întîmplă într-o zi memorabilă de anul nou ori la ziua mea de naștere apoi minune: komartin și vlasie se bat să-mi editeze opera magna cititorii citesc cu alți ochi tot ce am scris femeile ridică din umeri poezia nu ține de foame eu caut chiștoace pe la porțile cerului și fac pe prostul că nu înțeleg de ce cît timp ești în viață nimeni nu are habar că exiști iar cînd nu mai ești tot ce-ai scris capătă o așa importanță de parcă moartea e juriul care te premiază pentru debut [dacă n-ar fi burdușit cu litiu și lorazepam taică-miu ar începe să rîdă cu așa poftă că vibrația vocii i-ar scoate puțin cîte puțin din palme cristosului cuiele și-acesta doborît de artrită l-ar întreba de ce rîzi ar rîde cînd ar afla că am luat-o pe urmele lui ca hansel și gretel pe urmele căsuței de pîine (și în orașul acesta e o casă a pîinii unde angajații ciupesc din gramajul salamului și pîinii săracilor ei spun că sunt firmituri pentru drumul spre casă) din propria țeastă ar face un c.a.p fruntaș la producție ar merge țanțoș pe stradă și-ar da la toți de băut că n-a trăit degeaba și că așchia nu sare de departe de trunchi apoi aghezmuit bine ar încerca să-mi afle adresa cerîndu-le oamenilor ca diogene să-i spună ce-ar putea face să ia antena de cameră și să mă croaiască pentru volumul meu de debut ori de ochii lumii să mă întrebe tăticule chiar așa rău ați dus-o cu mine?]