comision 2%

mihai e clăpăug. toți râd l-au poreclit mihai viteazul. urechile lui îi acoperă capul ca o bundiță. mă întreb dacă nu și-a dorit vreodată să fie dumbo și să-și ia zborul. cântă în centru la acordeon. uneori falsează o ia de la capăt. uneori își șterge ochelarii. uneori oamenii îi lasă bani în carcasa acordeonului. uneori alți oamenii îi fură banii atunci se bâlbâie de ciudă. strânge acordeonul de parcă i-ar sugruma. rânjește. și urechile lui clăpăuge rânjesc. în creier uneori răzbunarea e atât de hrănitoare încât nu-ți mai trebuie mâncare două trei zile. holuri înalte holuri cocoșate holuri întunecate holuri cețoase. miros de urină de ochiuri de pește. în pragul ușii bărbatul curăță peștele solzii lui cad ca niște scântei din polizorul bunicului. bărbatul suge ochii peștelui acum vede tot ce-a văzut peștele. e și ăsta un fel de a spune că ai trăit mai mult. confort I confort II confort III. într-o singură zi deschid zece uși. în spatele ușilor viața colcăie ca și cum ai intra într-un apartament plin de purici apoi toată ziua te scarpini necontrolat. aștepți seara dai hainele la spălat viața nu te mai pișcă dor pielea rămâne roșie pe alocuri. probabil ești în avion. stai undeva pe la mijloc în scaunul de la fereastră. pentru cei din avion eu sunt o furnică în cămașă roșie uneori albă. cei din avion sunt niște goluri de aer. nu-i văd le simt căldura pe locurile unde au stat. bun avem o probă de sânge și o biopsie. ce facem cu ele. am putea mulțumi lui dumnezeu dar dumnezeu e o altă formă de a spune că mai există cineva în afară de noi. cînd dorm visez mirosurile de peste zi. când nu visez îmi place să văd cum se sting luminile tuturor. asta îmi dă siguranță. chiar și pentru câteva clipe am ceva mai mult decât alții. asculți le bobos mănânci jambon cu roșii feliate. dimineața e o papiotă îmi cos tivul de la blugi soarele arde pielea mi se topește ca o sticlă de plastic. uneori îmi închipui că oamenii sunt fumigene care alungă albinele. albinele se întorc în stupi mănâncă miere apoi se calmează. iau fagurele îl storc așa am putere să colind orașul pe jos. azi dimineață am văzut primul cărăbuș m-am speriat. ai fi râs de mine mă quenotte nu-ți face nimic. zi noapte zi noapte zi noapte zi noapte ca rafalele unui pluton de execuție și patul ca o groapă comună. în prima zi dumnezeu a despărțit cerul de ape ca să facă loc avioanelor. pentru cei din avion sunt o furnică în cămașă roșie uneori albă cei din avion sunt niște goluri de aer. în a doua zi dumnezeu a pus pământului parchet laminat în pământ locurile au devenit tot mai scumpe.