Emil Iliescu

Ionela, textul tău curge frumos ca o caligrafie străveche! Ai imagini surprinzătoare (\"obrajii ți se lăsau ca niște șosete spălate în apă fiartă\"), și cred că ai și talentul necesar pentru texte mult mai ample!
Cu prietenie,
Emil Iliescu

D-lui Sămărghițan, cu mulțumiri pentru trecerea critică și pentru sfaturi, pe care să fiți sigur că le voi folosi! Aveți dreptate, finalul, parcă iese din taina structurii generale, dar știind că majoritatea vizitatorilor de pe site sunt tineri și gândindu-mă la faptul că poate i-am pus pe gânduri cu o astfel de temă, m-am gândit să destind un pic povestea! Sigur, că într-o altă formă, acest final, va dispărea. Spre rușinea mea, nu știu prea multe despre regretatul Vasile Avram și, dacă m-ați putea ajuta printr-un email(iliescuemil87@yahoo), aș putea să încerc să găsesc scrierile lui, care sunt sigur că m-ar fascina!

Dragă Doruleț! Tu trebuie să știi că bătrânii sunt întotdeauna mai încăpățânați decât catârii! De nenumărate ori ai vrut să mă faci să înțeleg că nu cantitatea, cu calitatea contează pentru un cititor pe site! Dar eu, fac tot ce cred eu de cuviință, deși nu este politicos, la prima vedere! Dar pentru mine ăsta este modul meu de a simți și trăi alături de personajele pe care încerc să le creionez, și nu cred că mă voi schimba vreodată! Uite, de exemplu, mi s-a mai reproșat că mă lungesc în descrieri și sintagme fără de sârșit, atunci când am postat \"Poveste de dragoste\". Și, iată, spre surprinderea, dar și bucuria mea, ea are astăzi 628 de vizitatori! Crede-mă, aceste scrieri sunt elaborate între decembrie 2007 - iulie 2008, dar, dacă ar fi să o iau de la început, cred că multe aș mai avea să adaug structurii lor, fiindcă vreau ca cel ce mă citește, să se simtă parte a povestirii, să o trăiască, așa cum am trăit-o și eu! Îți mulțumesc pentru gândurile tale bune și, ai dreptate, descântecul ar fi cu putere dacă ne-ar ajuta să vedem toate minunățiile lumii în care trăim. Dar, să mai știi un lucru, cu o inimă curată și cu un ochi liber de prejudecăți le putem admira oricând, fără vreo intervenție a vreunui taumaturg de pe cine știe ce vârf de munte!

Îmi cer scuze d-lui Vlad Solomon, pentru că dialoghez pe pagina sa cu d-na Angela Furtună!
Afirmațiile mele nu veneau să creeze imaginea unui Holocaust neelucidat! Dimpotrivă, sunt conștient, ca și oricare dintre bunii români, că Holocaustul a existat, fără putință de tăgadă, și în România. Demersul meu se îndrepta spre lipsa reacției autorităților române la vârf față de acest fenomen istoric, reacții care să fi fost exprimate public, ori de câte ori lumea întreagă aducea omagiul ei Shoah-ului. Știu că în România exista sau mai există un Institut care se ocupă cu combaterea antisemitismului, condus de Maximilian Katz, cunosc zbaterea profesorului Gabriel Stan pentru ca Holocaustul să fie introdus în programa școlară, iar afirmația d-voastră, conform căreia acest lucru se predă deja în școli, nu face decât să bucure. Mai știu că undeva în Moldova un bun român a primit distincția de \"Drept al popoarelor\", ceea ce nu poate face decât cinste persoanei, în particular și românilor, în general! Dacă, într-adevăr, autoritățile române(Președinție, Guvern) și-au exprimat public punctul lor de vedere, dacă eforturile d-nei Rodica Radian-Gordon și ale Externelor române de a găsi o zi în calendar pentru ca România să sărbătorească Ziua Holocaustului, s-au concretizat, atunci va trebui să-mi cer scuze pentru puținătatea informațiilor mele! Vă mulțumesc pentru indicațiile bibliografice deosebit de pertinente pe care mi le-ați oferit și pe care le voi folosi cu siguranță.
Cu stimă și prietenie, Emil Iliescu

Am citit cele patru părți din \"Partage la Paris\" cu certitudinea că cele relatate sunt imagini pline de viață din istoria Israelului, istorie care, indiferent de ce congres ar fi vorba, nu poate decât să nască discuții, pro și contra. Am parcurs cu plăcere un text plin de informații despre oameni politici și de cultură, pe care și eu i-am citit și analizat, la vremea respectivă, pentru a sesiza nuanța poziției lor, atunci când vorbeau sau scriau despre Israel. Elie Wiesel, Umberto Eco - numai aceste două nume pot da măsura culturii din Israel sau din Europa! Era poate benefic dacă relatați în amănunt concluziile \"Raportului Wiesel\", pentru a căuta împreună cu cititorul motivul pentru care în România, nici azi, după patru ani, nu s-au găsit voci autorizate care să confirme că Shoah-ul a existat cu adevărat, un adevăr istoric de necontestat! Nu sunt evreu, dar iubesc adevărul istoric, căci din el s-au plămădit și au crescut popoarele noastre sub roata nemiloasă a aceluiași timp!

Doruleț, poate textul meu va părea multora greu de crezut, ieșit din tiparele realității, cu care suntem atât de obișnuiți. Dar dacă îl vei analiza cu atenție, vei simți că descântecul este parte a lumii acesteia și că și azi, când modernismul ne-a prins pe toți în mrejele lui, în sate românești, tainice, singuratice, trăiesc oameni care pot schimba destine...
Mulțumesc pentru semnul tău prietenesc lăsat aici...!

Soarele la nadir, ca un dragon de foc...
Pârâu printre albi mesteceni, spice de grâu unduind...
Peștișorii de aur, copiii care aleargă spre ziua ce va să se nască...

Un soare blând și nopți cu lună plină
pentru prietenul meu, Doruleț!

D-lui Felix Nicolau, cu mulțumiri pentru trecerea critică prin textul meu! Știu că el pare vag și siropos, m-am temut că asta va fi reacția generației tinere, de aceea m-am hotărât să nu mai public mai departe de partea a V-a până nu primesc un semn! Și acesta a venit, spre bucuria mea, din partea unui membru al site-ului cu reale drepturi de a face critică pe un text! Nu este Baconski, în nici un caz, sau poate că uneori oameni la praguri de timp și spațiu diferite resimt în același mod trecerea iubirii prin sufletele personajelor lor!( când spun personaje, mă refer, desigur, la Baconski) Poate, aveți amabilitatea și îmi dați un sfat prietenesc și neprețuit cu privire la sintagma d-voastră: \" nu poți introduce ceva rău pe acolo?\". Asta mi-ar da libertatea de a considera că aș putea să continui publicarea acestei proze, căci credeți-mă, pentru mine, ca unul care s-a apucat să scrie proză din decembrie 2007, sfatul d-voastră ar fi nu numai util, ci și orientativ.
Vă mulțumesc anticipat!
Cu prietenie, Emil

Bunului samaritean, Săndel, i se pregătește o îndeplinire a unei dorinței pe care în veci nu o credea realizabilă: aceea de a cunoaște o fată. Dar cum viața asta este o piesă plină de neprevăzut, actorii își încurcă rolurile și sufleurul divin le împrumută alte partituri, ceea ce face ca destinul lor să devină și mai alambicat! Un text alert, minuțios orientat spre atenția cititorului, scris cu știința dialogului spumos și pe alocuri plin de lirism.
Cu prietenie, Emil

O proză care dovedește că ai la îndemână puterea de a da viață unor personaje atât de dramatice! O experiență de viață dureroasă pe care eroul tău o trăiește cu demnitate, tu reușind să-i descoperi foarte exact trăirile interioare, deosebit de contorsionate pentru cineva cu care viața nu a fost deloc darnică. Un text pătrunzător prin fina analiză psihologică, compus din imagini vii, care dau dinamism prozei tale, într-un cuvânt, o lectură plăcută, incitantă.

Cât de săracă ar fi lumea fără inocența și sensibilitatea copiilor! Și d-voastră reușiți cu unelte literare diafane să ne readuceți în suflet mirajul vremurilor când priveam cerul din poala mamei cu miros de poveste.
Cu prietenie și admirație,
Emil

Călin, dacă și fereastra și ușa erau închise, probabil că numai inima mai visa la această vizită și s-a deschis ca o livadă feerică și tainică! Livada pârguită de piersici, iarba în care greieri au adormit, adierea eșarfei sau atingerea mâinii ei, un text plin de sensibilitate și tânjind după clipa de liniște cosmică pe care cu toții o căutăm în noi, atunci când iubita pătrunde pe furiș în livada gândurilor noastre.
Cu prietenie, Emil

Mă bucur că ai parte de cele mai tainice clipe care compun o copilărie fericită! Așa este, puterea este doar în noi, important este să împărțim și cu alții ceea ce desoperim în lumea ce ne înconjoară.
Cu prietenie, Emil

Carmen, hieroglifele umililor sunt tocmai scrisorile de dragoste pe care personajele mele le vor dezvălui cititorilor. De ce hieroglife, de ce umili, asta rămâne să descoperiți în text și sper că vă voi ajuta să o faceți, deși așa cum am spus, pentru fiecare dintre noi dragostea are o altă culoare și un alt parfum. Mă bucură aprecierea ta, mai ales că la debutul meu pe site, pe 12.02.08, ai avut amabilitatea să mă încurajezi prin comentariul pe care l-ai făcut la proza mea \"La vânătoare\"!
Cu prietenie și stimă, Emil

Mă bucur, Andrei, că ai fost acolo, lângă inima istoriei și să ști că între tine și fetele cu măturica și șpaclul nu există nici o diferență. Artefactele scos la lumină vă aparține în mod egal, atâta timp cât ați investit suflet în ceea ce ați făcut! Ca întotdeauna, comentariile tale, mă fac să mă simt legat de un prieten adevărat.

Doruleț, dacă tu nu ai fi mereu lângă scrierile mele, cu sinceritatea ta, aș fi un pic trist! În literatură nu există noțiunea de ucenic, ci există doar suflete care vibrează diferit la armonia cuvântului. Iar tu ai depășit de mult stadiul de simplu truditor! Chiar felul în care mi-ai răstălmăcit vorbele în finalul comentariului, îmbrăcându-le cu sensibilitatea ta, îmi dau dreptate! Îți mulțumesc pentru semnul prietenesc lăsat!

Am citit mereu cu deosebita plăcere a unei lecturi de ținută scrierile tale. Nu pot - deși mă aflu în fața unei evidențe de netăgăduit a unui talent epic remarcabil - să nu îți doresc o trăire la fel de densă și în încercările viitoare! Chiar dacă mă aflu în fața unui fragment, care a întrunit, prin întregul romanului în sine, aprecierea criticilor și a gustat din succesul tiparului, nu pot trece fără a-mi lăsa semnul de apreciere și prietenie!

Dragă Matei, am citit un text care dovedește că ești stăpân pe uneltele, atât de diversificate, de altfel, ale scrisului. Fiindcă nu sunt de prea multă vreme pe site, nu am citit până acum nimic scris de tine, iar fragmentul pe care l-am parcurs cu deosebită minuție mi-a revelat un prozator care simte, ceea ce scrie. Ai talentul, destul de rar întâlnit, de a da viață unui personaj, surprinzându-i latura psihologică, ceea ce nu este un lucru ușor de realizat. Descrierile tale au forță, dialogurile sunt vii, într-un cuvânt, oricând voi trece cu interes peste scrisul tău.
Cu prietenie, Emil

D-lui Marius Iorga, cu mulțumiri pentru consecvența prietenească cu care sunteți alături de mine! M-am temut de foarte multe ori că structura mea filologică de \"rit vechi\" va influența receptarea celor din alte generații. Dar, fiindcă m-am legat atât de mult, de tânăr, de ceea ce înseamnă literatură, asta m-a obligat să nu renunț la scris. Este adevărat, poate sunt pesimist și scriu lucruri pline de tristețe, dar în fond asta este viața noastră, cu atât de rare bucurii... Eu nu încerc decât să ofer semenilor mei povești despre cum văd eu viața și moartea!
Cu prietenie, Emil

Gabriela, poate că atunci când scriem lucruri simple despre viața noastră și a semenilor, cineva, veghind pe umărul nostru drept, ne șoptește povestea...În acest caz, meritul nostru este atât de infim! Nu facem decât să ascultăm și să încercăm să nu pierdem nimic din vorbele aurite! Îți mulțumesc pentru aprecierile tale, sunt cuvinte spuse din inimă și acestea ajută atât de mult!