Ela Victoria Luca

er: discursul

fiindcă oricât ar fi de \"agresiv\" limbajul/discursul, se îmblânzește printr-o tentă folosofic-religioasă care face ca totul să se adune în subtext și de fapt limbajul explicit să fie doar expresie a pulsiunilor pure și dure, ancorând textul într-un real nepoetizat și totuși cu valoare literară. nu e revărsare și atât, nu e evacuare și atât, e pur și simplu un scribendi asumat. și are ceva stănescian discurusl tău, poate din cauza obiectelor poetice și a temei abordate, dar și tonul din final.
(ici-colo fii mai atent la punctuație, virgulele trebuiesc ajustate corect)
Ela

ar fi mers fără prima parte, să începi de la \"mintea mea te memorează\", începutul cela pare \"suplimentar\", e cumva mai diluat decât tot ansamblul. sau e un fel de prolog, deși tot restul e mult mai fain scris. așa văd eu amu.
și îmi plăcu și cum ai finalizat, cele 2 părți. instantanee din cotidian. bun, oricum.
(mai ai ceva diacritice lipsă, știi nu?)

Andreea, te rog completează în profilul tău de autor: Nume Și Prenume, conf reguli site, altfel nivelul tău de acces rămâne -10. Te rog citește și regulile site-ului, integral.

Emil, cred că cu cât privim mai mult și mai adânc în lume vedem îndeosebi degradarea și ce a mai rămas din oameni. Din păcate, autoclaustrarea, dacă devine ideal, deja devine dezumanizare.

Dorin, apăi nu de țestoase e vorba aici, oamenii-carapace încă-s frumoși față de oamenii-carcase. Think about it, \"people\". Și e cam anapoda să înveți să fii altcineva (oho, Eco!!!), Do, câtă vreme abia mai reușim să fin noi înșine. Oamenii-carcasă nu pot fi nici, nici.

Cătălin, am rescris \"sulfuric\", mi s-a părut prea tare la a \"n\" recitire și cumva inutil. Dar vedem și așa, oricum felul acela sulfuric de dragoste e ucigător, nu? Gasset cu oamenii-carapace e încă blând. Îți dai seama cum s-ar scrie un roman despre oamenii-carcasă. Și mai e și Vișniec, cu oamenii-pubelă. Tot mai greu cu oamenii, nu?

Marius, degradarea sufletească, spirituală este tot mai rapidă și acaparatoare, puțini oameni buni, esențial buni, rare sunt spiritele alese, tot mai rare. Fir-ar a fire de viață.

Ecaterina, oamenii-carcasă nu suferă, nu sunt neliniștiți interior, nu reverberează, nu transmit, nu dăruiesc, nu primesc. E trist, dar ei nu știu că e trist. \"Fericiți cei săraci cu duhul\", nu? Da, poezia are impact vizual, fiindcă impact vizual a avut și realitatea asupra autorului.

Mulțumesc, Ela

tuturor pentru semnele voastre aici, îmi e destul de greu acum să răspund fiecăruia în parte după cum i-a fost cuvântul, dar tot ce aș spune acum este \"până acum am murit îndeajuns\", se vede \"capătul celălalt\".
Ela

Alexandra, da, e un poem nesuferit încă de la primul vers, așa cum suntem și noi, uneori, încă de la prima oră a zilei, isn\'t it?
Teodor, ehei, la mine întotdeauna \"războaiele\" s-au purtat pe mare, indiferent că este marea interioară sau exterioară. Nu îți face griji, lași semn când poți/simți, libertatea e esențială.
Sivliu, bricolăm, bricolăm, o să-mi deschid pesemne un \"bricopoemshop\".

Ela

și manușile
(iar Freud nu era psiholog, era psihanalist; studiile sale de bază erau în medicină, nu în psihologie)

e mai bine îngrămădești, iar în versurile de mai jos, lasă doar:
\"să modelezi pîntecul femeii din care curge
lumina se prinde universul\"
(ai grijă că mai jos ai \"desprinde\")
e cumva disonant \"pulsul calului\"
apoi, ai mai sus \"din depărtare\" și revii cu \"departe de sine\"
și se repetă \"doar\".
revezi un pic, fiindcă merită textul revăzut

nu era decât un fel de te rog corectează acelea, atâtica

poți să fi
începi să fi
tărziu

activitatea ta a fost remarcată pe site, de astăzi poți folosi scriere html (italic, bold, bolditalic) și insera foto (direct din browse, nu mai late de 550 pixeli, format jpeg).
rugămintea este să nu mai retragi texte postate.
așteptăm în continuare scrieri și comentarii tot mai bune, succes!

Ela

nu e necesar să modifici ceva, dar uite locurile unde cred eu că \"aluneci\":
v1 - primăvară fragedă : banalitate
v2 - lemn cariat/zidul otrăvit - accent prea tare pe distrugere, în același vers
v3 - insula chemărilor tale: prea romanțios/mieros
v4 - tinerețea prea revoltată : era mai bună o tentă sugestivă decât asta așa de declarativă
v5 - l-aș fi eliminat, încarcă prea tare
v6 - fărădeatingeri - mi-o plăcut cândva aglutinarea asta pt a crea o imagine a esențializării, dar aici nu merge însoțită de tărâm, prea \"povestitor vechi\" în raport cu timpurile cestea
v7 - l-aș fi eliminat sau chiar l-aș fi exprimat altfel, e copilăresc
v8 - inutil de accentuat \"de un sau de o\" ceva; îndeajuns \"ceva\"-ul ăsta nepersonalizat
v9 - sângeroase războaie: nu; sau măcar nu inversarea; în niciun caz alăturat la antilope devorate etc

în rest curge okeișor.

și deși am atâtea de cârcotit, am spus mai sus: e singurul text în care percep că scrii, nu doar încerci să compui. ori poate e mai reflectat, ai vrut realmente să transmiți mai deschis. anyway, voi reveni cu comentarii când mai văd schimbări nodale.

Ela

integral, acest

este primul text care îmi place la tine, aproape inregral, chiar dacă au fost și altele apreciate, înstelate sau recomandate. ai câteva expresii internalizate și folosite ca atare, de care sper să te poți elibera în timp (ai folosit și linia păienjeniș - devorare - descompunere regăsibile în alte texte citite etc., cumva însă în stilul tău de a transmite), dar prin acets text, nu știu cât fiind spontan și cât elaborat, cât tăiat și cât lucrat interior, ai reușit să dai o anume substanțialitate. acum, desigur că sunt multe de prelucrat în continuare și că vei evolua pe linia asta sau pe altele, știu că sunt încă pași de făcut etc. dar am vrut să remarc acest nod.

Ela

Alberto, da, e în crescendo tonalitatea, mesajul, tot. Și, da, e o joacă, dar să te/ne ferească cerul de limita cealaltă a ei.

Marius, textul arde resemnarea, nu o descoperă; la mine și înțelegerea, și asumarea, și acceptarea șamd nu includ pasvitatea resemnării, dimpotrivă. Nimic nu se poate fără o anume vitalitate luminoasă și activă.

Leonard, colo e o ironie de toată viața (asta, alta sau ce o mai fi), nu știu cum mi-o venit imaginea îngerașilor cloroformizați, dar așa cred că ar fi ei în fața sadismului uman.

Dana, da, fiecare cu trăitul lui, al vieții, al morții, imaginare sau nu. Știu că îți cade greu la stomac chestia aia, dar așa e și lumea asta uneori, al naibii de nedigerabilă.

Tamara, apăi în versurile alea chiar nu e clișeu, decât dacă vom considera că ceea ce \"vede\" ochiul oricărui om în ultimele secunde se desfășoară \"clișeistic\". Și cu peștii ceia cam tot așa e, plin hadesul de ei (nu mi-a plăcut să zic ici nici iad, nici infern, prefer Hades, ca denumire, deh, metehnele mele). Bine că îs câteva fragmente în poezia asta care au efect, asta chiar contează.

Să ne fie primăvara frumoasă, într-o lume așa cum e ea

Ela

Iulian, mulțumesc, întotdeauna am știut că îs simplă, acea Bibliotecă e un mult peste măsura-mi.

Ela

erata: zone absconse

uite cum m-am jucat eu, extrem de rapid și de spontan, scris pe nerăsuflate, privind fotografiile tale:

* iubesc primul gard, prima casă. iarna din care mă mișc înspre zăpezi, acoperită de dragoste. sau gustul de lumină al copilului. știi, dincolo de ferestre trăiește mereu un copil. chiar dacă nu are încă viață. chiar dacă e urma de om a mamei.

*punctul în care mă chircesc, adun drumurile, zone abscose între destinații, biografii intersectate, dincolo de frig. în alb totul pare deziluzie. și totuși, cât de bine este în punctul unde realitățile își dezvăluie, straturi-straturi, omul.


*numai de aici pot pleca. suspend în mine timpuri, le așez în ordinea sacră, uneori nu ți se oferă o altă șansă, decât așteptarea unui om-sens. către?

*aceasta sunt eu. femeia-lup, sălbăticiune hibernală, îmi hrănesc puii, urlu de singurătate, ador oamenii-vânat, bântui stepe și nu mă întorc fără triumful sângelui. acasă este întotdeauna cealaltă eu. femeia-căprioară. ea știe și începutul și sfârșitul iernilor.

dialogul spre să bucure.

Ela

eiii, așa da bunăvestire, fiindcă bunăcitire va fi cu certitudine și tare mă bucură această apariție de carte și abia de mai aștept lansarea și mai ales lectura ei!
la bună revedere, Nănucule!

Ela