Poezie
secretul. nu despre război se vorbește aici
1 min lectură·
Mediu
când am văzut grămada aceea de cenușă am știut că e timpul să îmi dau fericirea altcuiva
și am început să mă desfac simplu ca o mare
veniți și luați din sarea mea din apele mele volbură
veniți și mă secați să pot fi mișcătoare în voi cât mai adânc
cât mai plină de vietăți celulare
nici cutremur nu va fi nici apocalipsă
ordinea omenească așa va rămâne
veniți să vă purtați războaiele în matca mea
filtrele de apărat pruncii sunt înalte și destul de solide
părinții părinților peste părinți se fac metereze
vor mai fi câteva morți întâmplătoare câțiva sacrificați pentru o cauză banală
nimic altceva decât au trăit oamenii nordului
nimic mai mult decât marea istorie cu viețile ei bricolate
și atunci
mai contează dacă oamenii ard în fiecare iarnă câte o inimă?
045.253
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “secretul. nu despre război se vorbește aici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1770880/secretul-nu-despre-razboi-se-vorbeste-aiciComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDvăd că războiul (care nu este război)se poartă pe mare. și marea este sufletul desfăcut simplu...întru împlinirea celorlalți.
citesc cu plăcere fiecare text semnat, ela victoria luca, numai că port multă sfială în mine și nu am tăria de-a lăsa acel semn de trecere, deși inima mă îndeamnă, pentru a nu atinge, fără voie,vreo exprimare greșită. călcând pe tot și pe toate azi am făcut-o fiindcă în fiecare rând scris aici pulsează o poezie.
poemul este reușit și mă eclipsează modul de trecere de la o strofă la alta împlinind mesajul.
și nu pot decât să repet, pentru gând
\"și atunci
mai contează dacă oamenii ard în fiecare iarnă câte o inimă?\"
cu mulțumiri pentru poemul oferit
cu sinceritate,
teodor dume,
citesc cu plăcere fiecare text semnat, ela victoria luca, numai că port multă sfială în mine și nu am tăria de-a lăsa acel semn de trecere, deși inima mă îndeamnă, pentru a nu atinge, fără voie,vreo exprimare greșită. călcând pe tot și pe toate azi am făcut-o fiindcă în fiecare rând scris aici pulsează o poezie.
poemul este reușit și mă eclipsează modul de trecere de la o strofă la alta împlinind mesajul.
și nu pot decât să repet, pentru gând
\"și atunci
mai contează dacă oamenii ard în fiecare iarnă câte o inimă?\"
cu mulțumiri pentru poemul oferit
cu sinceritate,
teodor dume,
0
SPdoar atât, părerea mea.
0
ELAlexandra, da, e un poem nesuferit încă de la primul vers, așa cum suntem și noi, uneori, încă de la prima oră a zilei, isn\'t it?
Teodor, ehei, la mine întotdeauna \"războaiele\" s-au purtat pe mare, indiferent că este marea interioară sau exterioară. Nu îți face griji, lași semn când poți/simți, libertatea e esențială.
Sivliu, bricolăm, bricolăm, o să-mi deschid pesemne un \"bricopoemshop\".
Ela
Teodor, ehei, la mine întotdeauna \"războaiele\" s-au purtat pe mare, indiferent că este marea interioară sau exterioară. Nu îți face griji, lași semn când poți/simți, libertatea e esențială.
Sivliu, bricolăm, bricolăm, o să-mi deschid pesemne un \"bricopoemshop\".
Ela
0
peanut