Poezie
moartea nu este o înghițitură de absint. ieșirea
1 min lectură·
Mediu
nu știu dacă există o altă ieșire
dacă ori de câte ori încerci să guști din viață
simți cum îți umblă pe limbă păianjeni
și bei absint să le faci pânza mai comestibilă
să îți placă măcar o dată mirosul putreziciunii
în care se afundă oamenii lucrurile
când provocatorii de suferință și medicii de gardă
nu mai au suficiente pastile pentru ziua de apoi
în care dansează îngerași cloroformizați
năuci în fața instinctelor sadice oho atât de umane
să vină fiarele atunci cu dragostea lor crudă
au colții mai blânzi au măcar decența supraviețuirii
labe moi în care cocoloșesc spaima prăzilor
ele nu știu nimic despre prima lumânare
ultima imagine pe retină cine pe cine plânge
sau cum se poartă doliul întotdeauna la vedere
ce bine de jivine de lighioane de micile orătănii
ce bine să simți doar o descompunere carnală
să vezi lama cuțitului și să nu jelești nicio pierdere
să nu ai neuronii inundați în sânge în limfă în ultima spută
să nu ți se desfășoare viața caleidoscopic halucinant
să nu vezi peștii haotici ai hadesului
să ai focul pe limbă și atât
075.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “moartea nu este o înghițitură de absint. ieșirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1769765/moartea-nu-este-o-inghititura-de-absint-iesireaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MNEla, poemul descoperă resemnarea, durerea în profunzimea trăirilor secvențiale... prea multă umbră în prag de primăvară! Te îmbrățișez cu lumină, e o zi minunată aici în Banat, poate mai iau din tristețea pe care o porți în vers!
0
LAasta cred ca e un mic tratat de depersonalizare, e ca si cum ai renunta la fiinta sensibila pentru a te tgransforma in cea a absurdului. o joaca subtila de-a dr jekill si mr hyde. cam asa vad eu iesirea.
bietii ingerasi de fiecare data au cate ceva de suferit. oare ce au poetii cu ei?
bietii ingerasi de fiecare data au cate ceva de suferit. oare ce au poetii cu ei?
0
DMMoartea este o chestie cu personalitate, indiferent din ce perspectivă o privim.
Nu este abis, nu este neant, nu este \'nimic\' și nu trebuie să o tratăm negativist(nihilismul a fost si este, după părerea mea, doar o fugă excentrică din realitate).
Moartea își creează propria karma, este stare de fapt și este fotografie.
Depinde de imaginația fiecăruia înțelegerea ei.
Un tex plin. Mi-a plăcut per total, deși nu știu cât sunt de acord cu \'îngerașii cloroformizați\' Îmi cad greu la stomac(prin cls.a7-a la centrul de excelență la bilogie am văzut niște fetuși în cloroform...brr)
Toate cele bune!
Nu este abis, nu este neant, nu este \'nimic\' și nu trebuie să o tratăm negativist(nihilismul a fost si este, după părerea mea, doar o fugă excentrică din realitate).
Moartea își creează propria karma, este stare de fapt și este fotografie.
Depinde de imaginația fiecăruia înțelegerea ei.
Un tex plin. Mi-a plăcut per total, deși nu știu cât sunt de acord cu \'îngerașii cloroformizați\' Îmi cad greu la stomac(prin cls.a7-a la centrul de excelență la bilogie am văzut niște fetuși în cloroform...brr)
Toate cele bune!
0
INDistincție acordată
Am resimțit efectul poemului asupra mea pornind de la bucata:
simți cum îți umblă pe limbă păianjeni
și bei absint să le faci pânza mai comestibilă
să îți placă măcar o dată mirosul putreziciunii
M-a atras și originalitatea expresiilor \"provocatorii de suferință și medicii de gardă\", \"îngerași cloroformizați\", \"doliul întotdeauna la vedere\". Nu doar tensiunea textului m-a impresionat, ci și insolitul și prospețimea formulărilor, de ex., \"imagine pe retină cine pe cine plânge\", \"labe moi în care cocoloșesc spaima\".
Am îndoieli față de rândurile
să nu ți se desfășoare viața caleidoscopic halucinant
să nu vezi peștii haotici ai hadesului,
îmi par clișeistice, dar asta nu contează.
Ofer cu fermitate
o Stea,
dorind Elei o primăvară frumoasă.
simți cum îți umblă pe limbă păianjeni
și bei absint să le faci pânza mai comestibilă
să îți placă măcar o dată mirosul putreziciunii
M-a atras și originalitatea expresiilor \"provocatorii de suferință și medicii de gardă\", \"îngerași cloroformizați\", \"doliul întotdeauna la vedere\". Nu doar tensiunea textului m-a impresionat, ci și insolitul și prospețimea formulărilor, de ex., \"imagine pe retină cine pe cine plânge\", \"labe moi în care cocoloșesc spaima\".
Am îndoieli față de rândurile
să nu ți se desfășoare viața caleidoscopic halucinant
să nu vezi peștii haotici ai hadesului,
îmi par clișeistice, dar asta nu contează.
Ofer cu fermitate
o Stea,
dorind Elei o primăvară frumoasă.
0
ELAlberto, da, e în crescendo tonalitatea, mesajul, tot. Și, da, e o joacă, dar să te/ne ferească cerul de limita cealaltă a ei.
Marius, textul arde resemnarea, nu o descoperă; la mine și înțelegerea, și asumarea, și acceptarea șamd nu includ pasvitatea resemnării, dimpotrivă. Nimic nu se poate fără o anume vitalitate luminoasă și activă.
Leonard, colo e o ironie de toată viața (asta, alta sau ce o mai fi), nu știu cum mi-o venit imaginea îngerașilor cloroformizați, dar așa cred că ar fi ei în fața sadismului uman.
Dana, da, fiecare cu trăitul lui, al vieții, al morții, imaginare sau nu. Știu că îți cade greu la stomac chestia aia, dar așa e și lumea asta uneori, al naibii de nedigerabilă.
Tamara, apăi în versurile alea chiar nu e clișeu, decât dacă vom considera că ceea ce \"vede\" ochiul oricărui om în ultimele secunde se desfășoară \"clișeistic\". Și cu peștii ceia cam tot așa e, plin hadesul de ei (nu mi-a plăcut să zic ici nici iad, nici infern, prefer Hades, ca denumire, deh, metehnele mele). Bine că îs câteva fragmente în poezia asta care au efect, asta chiar contează.
Să ne fie primăvara frumoasă, într-o lume așa cum e ea
Ela
Marius, textul arde resemnarea, nu o descoperă; la mine și înțelegerea, și asumarea, și acceptarea șamd nu includ pasvitatea resemnării, dimpotrivă. Nimic nu se poate fără o anume vitalitate luminoasă și activă.
Leonard, colo e o ironie de toată viața (asta, alta sau ce o mai fi), nu știu cum mi-o venit imaginea îngerașilor cloroformizați, dar așa cred că ar fi ei în fața sadismului uman.
Dana, da, fiecare cu trăitul lui, al vieții, al morții, imaginare sau nu. Știu că îți cade greu la stomac chestia aia, dar așa e și lumea asta uneori, al naibii de nedigerabilă.
Tamara, apăi în versurile alea chiar nu e clișeu, decât dacă vom considera că ceea ce \"vede\" ochiul oricărui om în ultimele secunde se desfășoară \"clișeistic\". Și cu peștii ceia cam tot așa e, plin hadesul de ei (nu mi-a plăcut să zic ici nici iad, nici infern, prefer Hades, ca denumire, deh, metehnele mele). Bine că îs câteva fragmente în poezia asta care au efect, asta chiar contează.
Să ne fie primăvara frumoasă, într-o lume așa cum e ea
Ela
0
ADdoliul se poartă întotdeauna la vedere da
e procedura ritualică picătură cu picătură de amar străbătând zahărul
nimic pe grabă
până se sfarmă și se topește
și apoi
clatini ușurel paharul bei cu demnitate
și mergi mai departe și
scrii
e procedura ritualică picătură cu picătură de amar străbătând zahărul
nimic pe grabă
până se sfarmă și se topește
și apoi
clatini ușurel paharul bei cu demnitate
și mergi mai departe și
scrii
0
amical.