buzelor nu le place doar vorbite

Nu ne-am futut îndeajuns și am ieșit unul din altul pe o piatră în care oamenii se văd doar dintr-o parte și doar dacă e mult soare. Îmi țin palmele strânse deasupra umbrei și nu-ți spun te iubesc când mă iubești și mi-e teamă că ai să te duci cu alții așa cum te-am lăsat, goală și n-am știut ce să-ți mai spun. Cred că nici Dumnezeu nu a știut ce să spună când și-a întâlnit pentru prima dată lumea. Mă tot gândesc la mirările lui când sânii tăi îmi alunecau pe piept, cum n-avea cine să-l întrebe și de-ar fi răspuns, noi poate eram altfel. Tu mai înaltă eu mai înalt și aveam câte un semn să nu ne rătăcim căutările. Ce mi-aș dori, este de câte ori iubești, cineva să-ți tragă o linie în frunte ca în inimă, să se vadă tot ce doare și ce rămâne apoi, dacă Dumnezeu are timp, să nu ne mai cheme oameni, să ne cheme ca pe el și poate atunci vom avea nevoie și mai multă de copii, pe care cred, i-ar chema ca pe noi. Când te iubesc nu ies pe piatră, îmi șterg urmele să nu se vadă pe pământ așa cum nu se mai vede piatra pe apă când a sărit până-n adâncul ei. Copil, nu înțelegi că buzelor nu le place doar vorbite și dacă nu știi să te fuți, începi să împarți iubirile până la 40, apoi iubești, doar iubești și ce-o mai fi. Începi să trăiești, iar Dumnezeu nu se mai miră, îți lasă femeia.