ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
pe moment am avut vertijuri, fiindca am citit in viteza, m-a prins. pana la capat. si nu am simtit nevoia sa ma opresc, chiar daca uneori ar fi fost binevenita o despartitura sau un intermezzo, fiindca ai lasat spre final eliberarea, suflul. nu e diluare, insa. ai mentinut si coerenta, chiar daca plasezi lucruri/intamplari asa diferite in aceeasi matca. e tonus aici. si e spatiu de desfasurare. a experientelor reale. si un soi firesc, direct de a numi. totul. pesemne se pot conesta multe, dar nu asta ma preocupa acum. ci apreciezi libertatea si asumarea ei. si scrierea, ca act bine constientizat. uneori, peste timp, mult timp, ma intorc asupra textelor autorilor. de ex., la tine, cel cu tatal, ca si cel cu sensul vaslei, imi vor fi pe inima si peste zece ani. really. o sa vad daca si cu acesta se va intampla aidoma. o sa.
apai, la potopul de-afara, intr-o zi de lucru, bine face un refresh ca acesta din/prin textul acesta.
(ai patinat pe explicite, am fost tentata sa il plasez eu acolo, dar am zis ca e la limita, in sens de nonexplicit desi un pic ici/colea)
ela
apai, la potopul de-afara, intr-o zi de lucru, bine face un refresh ca acesta din/prin textul acesta.
(ai patinat pe explicite, am fost tentata sa il plasez eu acolo, dar am zis ca e la limita, in sens de nonexplicit desi un pic ici/colea)
ela
Pe textul:
„grație" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextștii ce nu cred că merge: înșiruirea de-urilor - de paie, de cânepă, de tei, de aur, de pânze, de șarpe, de sârmă, de gât. și a pe/până/cu-urilor: pe teracotă, cu flori, prin toate colțurile, cu mutra, cu un clopot, cu talpa, pe coastă
ufff. elimină cumva repetitivele prepoziții, if possible.
ela
ufff. elimină cumva repetitivele prepoziții, if possible.
ela
Pe textul:
„Oranj" de Adela Setti
0 suflu
Contextscrisesem mai demult o poezie, \"paradoxul\", în care parcă un vers era \"nici singuri nu rămânem singuri\" (ceva de genul acesta). de aceea, oricât de dificilă este acordarea sentimentelor sau ființarea întru același sentiment, sau să fii în asentimentul cuiva, dacă poți trece peste dificil și să iei lucrurile, oamenii, experiențele de viațășimoarte cu un dram de înțelepciune, atunci poți accepta că rar, foarte rar asentimentul este singura temelie.
mulțam pentru dialogul vers-vers și pentru gândurile în jurul lor, fiindcă ai avut răgazul să scrii mai departe. ieșind din singurătate. spre celălalt. care este acolo. indiferent de prezențăabsență concretă.
ela
mulțam pentru dialogul vers-vers și pentru gândurile în jurul lor, fiindcă ai avut răgazul să scrii mai departe. ieșind din singurătate. spre celălalt. care este acolo. indiferent de prezențăabsență concretă.
ela
Pe textul:
„nu mergem împreună, suntem singuri" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextecaterina, nu poți atinge decât ce îți este permis să atingi, mai ales interior.
ștefan, e din culisele oamenilor, multora, celor ce ne trec prin viață. orice apărare este necesară în fața unui \"asediu\", sau unui tumult, sau unui eveniment care schimbă cursul vieții, sau \"strică\" echilibrul. e bun podul, întotdeauna e bun, chiar și cel din mâini făcut.
adrian, nu știu de schimb topica, fiindcă așa-s eu cu topicele. de periat, se mai perie. nu știu nici de voi lega fragmentele acestea într-un tot. greu mă mai hotărăsc.
li, incorect nu cred, dar cumva condensat și ambiguizat. succint, și tot din experiența de viață de zi-cu-zi a acestor lumi, și a altora, spun doar că atunci când omul este într-o \"maladie a spiritului\" (cum spunea Noica), sau o maladie a sufletului, atunci corpul este și el de-vitalizat dez-suflețit (permite-mi cuvântul), și omul își simte sufletul \"mort\" cumva, iar corpul se împietrește, se rigidizează, strânge în el însuși, se chircește, se.. șamd. multe-s de spus/scris, multe deja s-au tot spus/scris, dar mai bine nu aici, să nu ieșim de tot din poezie.
mulțumesc frumos,
ela
ștefan, e din culisele oamenilor, multora, celor ce ne trec prin viață. orice apărare este necesară în fața unui \"asediu\", sau unui tumult, sau unui eveniment care schimbă cursul vieții, sau \"strică\" echilibrul. e bun podul, întotdeauna e bun, chiar și cel din mâini făcut.
adrian, nu știu de schimb topica, fiindcă așa-s eu cu topicele. de periat, se mai perie. nu știu nici de voi lega fragmentele acestea într-un tot. greu mă mai hotărăsc.
li, incorect nu cred, dar cumva condensat și ambiguizat. succint, și tot din experiența de viață de zi-cu-zi a acestor lumi, și a altora, spun doar că atunci când omul este într-o \"maladie a spiritului\" (cum spunea Noica), sau o maladie a sufletului, atunci corpul este și el de-vitalizat dez-suflețit (permite-mi cuvântul), și omul își simte sufletul \"mort\" cumva, iar corpul se împietrește, se rigidizează, strânge în el însuși, se chircește, se.. șamd. multe-s de spus/scris, multe deja s-au tot spus/scris, dar mai bine nu aici, să nu ieșim de tot din poezie.
mulțumesc frumos,
ela
Pe textul:
„mâinile sunt închise azi, nu mai caută" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexttraian: sa termin; personalitatăți; o moneda
Pe textul:
„non locality principle" de Traian Rotărescu
0 suflu
Contextam citit și recitit această poezie, înainte să mă hotărăsc să las un semn. nu mă voi plasa pe interpretarea sensurilor, pe imagini și mesaj, voi sublinia însă, din punctul meu de vedere, câteva fragilități, sau așa cel puțin percep eu ca cititor:
- ai ruginit lumina; nu știu de poate fi alăturat verbul a rugini, luminii; chiar dacă în imaginar orice poate fi posibil
- trecute patimi, ninsori arare: formulări cumva învechite, cel puțin în raport cu actualitatea poeziei, sau cu poetica ultimilor 10-15 ani; chiar dacă sunt încă o amdiratoare a clasicismului, a poeziei antice chiar
- tentaculara singurare, muguri de visare, prag de rouă: aceeași stilistică încapsulată în timp
chiar și finalul, dincolo de intenția accentuării efemerității a tot și a toate, ca formulare este în același arhaic lingvistic.
cred că o re-însuflețire a logosului, a discursului poetic, a cuvintelor alese, poate da valoare acestei poezii, păstrând în același timp amprenta autoarei.
sper să fie primită simpla mea părere, nu am exprimat decât necesitatea reanimării poetice, la nivel de formulare, de stil.
ela
- ai ruginit lumina; nu știu de poate fi alăturat verbul a rugini, luminii; chiar dacă în imaginar orice poate fi posibil
- trecute patimi, ninsori arare: formulări cumva învechite, cel puțin în raport cu actualitatea poeziei, sau cu poetica ultimilor 10-15 ani; chiar dacă sunt încă o amdiratoare a clasicismului, a poeziei antice chiar
- tentaculara singurare, muguri de visare, prag de rouă: aceeași stilistică încapsulată în timp
chiar și finalul, dincolo de intenția accentuării efemerității a tot și a toate, ca formulare este în același arhaic lingvistic.
cred că o re-însuflețire a logosului, a discursului poetic, a cuvintelor alese, poate da valoare acestei poezii, păstrând în același timp amprenta autoarei.
sper să fie primită simpla mea părere, nu am exprimat decât necesitatea reanimării poetice, la nivel de formulare, de stil.
ela
Pe textul:
„...și voi uita" de Elena Munteanu
0 suflu
Contextecaterina, mișcarea aceasta e mai mult lăuntrică, mai mult visată, ascunsă în spatele cuvintelor, ele, cuvintele, abia se mai văd.
angela, nu, niciun fel de nimicnicie, doar neputințe, alegeri, destine și alte asemenea. și să știi când să nu iei sub tălpi o cărare, să te poți opri la timp.
doru, e modest și simplu acest text, e un mers în firescul vieții, e o zicere mai lentă decât facerea lucrurilor.
călin, pesemne ori haina nu o fost pe potriva omului, ori omul pe potriva hăinii; amu, doar cârpeli mai sunt, doar rupturi, și niciun fir să le rețeasă
mulțumesc frumos vouă,
ela
angela, nu, niciun fel de nimicnicie, doar neputințe, alegeri, destine și alte asemenea. și să știi când să nu iei sub tălpi o cărare, să te poți opri la timp.
doru, e modest și simplu acest text, e un mers în firescul vieții, e o zicere mai lentă decât facerea lucrurilor.
călin, pesemne ori haina nu o fost pe potriva omului, ori omul pe potriva hăinii; amu, doar cârpeli mai sunt, doar rupturi, și niciun fir să le rețeasă
mulțumesc frumos vouă,
ela
Pe textul:
„nu mergem împreună, suntem singuri" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextam ales \"cum\", în loc de precum sau ca.
da, este o metamorfozare, imperativ necesară.
în rest, fiecare om are criteriile sale de lectură și apreciere, eu aici, când scriu, sunt doar autor. voi sunteți lectorii și fiecare primește textul în felul său.
mulțumesc.
ela
da, este o metamorfozare, imperativ necesară.
în rest, fiecare om are criteriile sale de lectură și apreciere, eu aici, când scriu, sunt doar autor. voi sunteți lectorii și fiecare primește textul în felul său.
mulțumesc.
ela
Pe textul:
„polenul acoperă tot, sufocă" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextrăzvan, sunt zile când orice zbatere, cu durerea ei cu tot, ne face să trecem prin/peste întâmplări obscure, să ne reamintim tot așa de adânc și tot așa de intens o pierdere sau alta.
tamara, nu știu cum de se percepe tăioasă, pesemne că intră direct în cord, pesemne că se transmite acea senzație de cord străpuns; nu am cum elimina ultimele cuvinte, așa se sfârșește, nu grămada de polen, ci cel se hrănește din ea.
ion, poate acesta este și sensul, indiferent de zbaterea din miezul vieții: să păstrăm viu ceea ce am iubit, chiar dacă mai este cu noi sau nu, chiar dacă este un loc dureros.
dia, aprecierile tale sunt prealargi, ori poate am eu încă de furcă în mine însămi cu ceea ce înseamnă scriitură/poezie bună. Cât despre fluturii negri, toți îi primim, vrânf-nevrând, toți le simțim la un moment dat zbaterea.
irina, moartea mamei este un plan secund, trecut, care însă cuprinde la un moment dat o zi prezentă. iar aici cuvintele puține, decente, sunt de ajuns.
dle Negoescu, mereu sunt pe muchia asta a \"taxării\", cu o formulare sau alta, nu mă dezic. și nici nu cred că mă voi schimba prea curând, câtă vreme anumite cuvinte redau ceea ce este de spus.
mulțumesc frumos tuturor,
ela
tamara, nu știu cum de se percepe tăioasă, pesemne că intră direct în cord, pesemne că se transmite acea senzație de cord străpuns; nu am cum elimina ultimele cuvinte, așa se sfârșește, nu grămada de polen, ci cel se hrănește din ea.
ion, poate acesta este și sensul, indiferent de zbaterea din miezul vieții: să păstrăm viu ceea ce am iubit, chiar dacă mai este cu noi sau nu, chiar dacă este un loc dureros.
dia, aprecierile tale sunt prealargi, ori poate am eu încă de furcă în mine însămi cu ceea ce înseamnă scriitură/poezie bună. Cât despre fluturii negri, toți îi primim, vrânf-nevrând, toți le simțim la un moment dat zbaterea.
irina, moartea mamei este un plan secund, trecut, care însă cuprinde la un moment dat o zi prezentă. iar aici cuvintele puține, decente, sunt de ajuns.
dle Negoescu, mereu sunt pe muchia asta a \"taxării\", cu o formulare sau alta, nu mă dezic. și nici nu cred că mă voi schimba prea curând, câtă vreme anumite cuvinte redau ceea ce este de spus.
mulțumesc frumos tuturor,
ela
Pe textul:
„polenul acoperă tot, sufocă" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextnu e loc, desigur, decât pentru cei care sunt cu adevărat aici, în inima asta preabătrână. nu știu dacă a poeziei. cât despre deșertăciune, oho, cum ne-o mai aduce viața, oho. dar e bine că preabătrânii știu asta cumva de la naștere.
merci.
ela
merci.
ela
Pe textul:
„nu mai am inimă, doar un recif de plăgi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextfiindcă prin comentariul tău mi-ai dat un vâââjjj să regândesc textul, l-am adus la varianta acum existentă. cel puțin deocamdată rămâne așa.
Pe textul:
„nu mai am inimă, doar un recif de plăgi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexttare, tare am apreciat un comentariu ca al tău. și cred și că, at când l-ai scris, ai intuit și faptul că aș fi putut prelucra, tăia, schimba, anula, elimina etc. destul din ceea ce este mai sus scris, dar că ceva mă oprește să o fac. desigur că varianta la care ai ajuns tu, prin prelucrare, e validă. și cred că va veni o zi când voi modifica mult acest text, dacă voi simți că merită efortul.
mulțumesc, mulțumesc frumos.
mulțumesc, mulțumesc frumos.
Pe textul:
„nu mai am inimă, doar un recif de plăgi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextrăzvan, disoluție grea dar necesară, în sensul metamorfozelor inimii.
victor, așa au venit ele cuvintele, singure, libere. pe limba lor. de aceea nu percep exagerare în poetizare. o fi cel mai slab, pesemne. așa o să rămână.
mulțumesc,
ela
victor, așa au venit ele cuvintele, singure, libere. pe limba lor. de aceea nu percep exagerare în poetizare. o fi cel mai slab, pesemne. așa o să rămână.
mulțumesc,
ela
Pe textul:
„nu mai am inimă, doar un recif de plăgi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextfiindcă aici autorul articulează pe mai multe voci necesarele verticalități umane, fiindcă sfera de semnificanți a poeziei nu se oprește la o etică sau la o morală, fiindcă surzenia/moartea este sublimată prin scriitură îndeajuns cât să ne lase să mai auzim poezia și viața, fiindcă grija aceasta față de trainic și de valoros, chiar și într-o versificare și o metaforizare, este mai presus decât orice \"fugă\". mă întreb dacă, între a și A, chiar este o diferență. adică, dacă majusculele chiar dau înălțimea înaltului. sau poate doar o (re)amintesc
ela
ela
Pe textul:
„fuga în A minor" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextși prin absurd se trece cu spatele drept, ca prin viațășimoarte. și despre asta se va tot scrie, pesemne, că e dat omenesc. pân la capăt.
mulțumesc, gânditorule
ela
mulțumesc, gânditorule
ela
Pe textul:
„se rup din noi oameni, repetă povestea-fără-sens" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexteste greu să ne împăcăm cu toate și cu totul. indiferent de mesajele ce se pot percepe paradoxal sau incongruente, dincolo de ele se desfășoară sensul-nonsensul. despre (im)prudență, ar fi multe de scris. și despre dubito.
mulțam,
ela
mulțam,
ela
Pe textul:
„se rup din noi oameni, repetă povestea-fără-sens" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextadrian, întotdeauna aleg simplitatea, greu îmi este însă adesea să o manifest, exteriorizez. cât despre desprinderile fibră-cu-fibră, toți le trecem, toți.
cornel, da, între încremenirea din primele două versul și jocul viu (indiferent că trist) din ultima strofă, se desfășoară ruptura fibrelor, arderea.
mulțumesc.
cornel, da, între încremenirea din primele două versul și jocul viu (indiferent că trist) din ultima strofă, se desfășoară ruptura fibrelor, arderea.
mulțumesc.
Pe textul:
„vara închizi totul, te desprinzi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextfrancesca își primește datul, din orice lumi ar veni, fiindcă ea merge în sensul nepovestit încă. mulțumesc pentru cum primești această scriere și cum îi des-tăinuiești viul. litera vie. și am citit mai departe, răspuns chemării.
ela
ela
Pe textul:
„se rup din noi oameni, repetă povestea-fără-sens" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextmădălina, nu știu dacă e mai bine, chiar nu știu. așa s-a în_scris aici textul, așa s-a ales el, liber, să curgă. eu tot nemulțumită-s.
ștefan, prima strofă e o pre/ante/ne-mișcare, de aceea. abia apoi leagănul. abia apoi totul care balansează la nesfârșit, mareea sufletului.
mulțumescu-vă pentru că v-ați alăturat în legănușul textului.
ela
ștefan, prima strofă e o pre/ante/ne-mișcare, de aceea. abia apoi leagănul. abia apoi totul care balansează la nesfârșit, mareea sufletului.
mulțumescu-vă pentru că v-ați alăturat în legănușul textului.
ela
Pe textul:
„seara când leagănul nu se oprește" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context