Poezie
vara închizi totul, te desprinzi
1 min lectură·
Mediu
cel mai bine este noaptea când închizi gura,
privești direct în stern și nimic nu se clintește.
recele vine întotdeauna vara,
toți nădușesc, își iau vacanță, pleacă în maldive,
se întind la soare, sporovăiesc,
dar urechile sunt astupate de tot ce arde acolo,
în boțul ăla de carne străină,
unde se împart nimicurile de întâmplările mari,
se adună mizerii.
tremuri imperceptibil, nestăpânit, vertebrele se tasează
fără să simți.
oricum nicio durere nu este mai amplă
decât părăsirea treptată, desprinderea grea
fibră-cu-fibră
și atunci îți iei și tu o vacanță în mijlocul vieții,
te așezi în mintea ta abătut, neliniștit,
prin stuful uscat joacă leapșa iubiri pierdute,
intri în joc,
celălalt nu vede cât de bine te-ai ascuns,
chiar dacă se face iar noapte
și prin memorie nu mai râd sperietorile de ciori.
034.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “vara închizi totul, te desprinzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1791940/vara-inchizi-totul-te-desprinziComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CGo poezie ca o \"părăsire treptată /... / fibră-cu-fibră\".
primele două versuri și ultima strofă îmi par a fi esența acestei desprinderi.
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
primele două versuri și ultima strofă îmi par a fi esența acestei desprinderi.
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
0
ELadrian, întotdeauna aleg simplitatea, greu îmi este însă adesea să o manifest, exteriorizez. cât despre desprinderile fibră-cu-fibră, toți le trecem, toți.
cornel, da, între încremenirea din primele două versul și jocul viu (indiferent că trist) din ultima strofă, se desfășoară ruptura fibrelor, arderea.
mulțumesc.
cornel, da, între încremenirea din primele două versul și jocul viu (indiferent că trist) din ultima strofă, se desfășoară ruptura fibrelor, arderea.
mulțumesc.
0
apoi e simplitatea versului. nu te muncesti sa-l decriptezi. pur si simplu intra in tine si se pliaza intr-un fel pe ceea ce tu esti.
\"tremuri imperceptibil, nestăpânit, vertebrele se tasează
fără să simți.
oricum nicio durere nu este mai amplă
decât părăsirea treptată, desprinderea grea
fibră-cu-fibră\"
iar joaca din final rotunjeste poemul si il face mai intim. de la a te adresa lumii intregi, de la a generaliza, te cobori in relatia ta si incepi sa te joci de-a tu si el.
placut citit
cu prietenie,
andrei t