Poezie
se rup din noi oameni, repetă povestea-fără-sens
francesca și lumea de sus
2 min lectură·
Mediu
este simplă această pre-viziune a lucrurilor, a faptelor mărunte care vin, vin, deși le pui bariere, le afunzi în tine grăbit, le tasezi, privești în celălalt, știi că următorul pas e și mai absurd, nu poți scoate un sunet, nu poți rupe carnea din carne și să o faci drum, nu poți să te ridici din pat dimineața, fără aer, și să respiri sânge, mai ales când ochiul se întoarce spre sine și vede fibrele desprinse
o cale secundă pe care o trecem, francesca, împreună, fiindcă nu avem niciodată suficientă liniște în adânc, să putem de la început să smulgem răul, să îl facem șomoiog, să-i dăm foc, atunci, în momentul când pre-simțim nefirescul, când se adună prea multă mizerie sub pleoape și orice curățire nu reușește să șteargă deplin ingratitudinea, falsul, greșelile
suntem mici ghemotoace de viață, terne și seci, palpită când și când lumini, dar există în fiecare secundă cineva în stare să vină cu dinții să ne rupă cu poftă din suflet, să ne deșire, să arunce resturile în pubelă, indiferent de cum îi este coloana sau privirea
nu mai cred în cuvintele-basm, în cuvintele-întoarceri, nu mai cred nici măcar în mâna aceea care mă cuprinde uneori cu totul și îmi răsucește calea de viațășimoarte spre altă destinație, nu mai cred în omul-care-iubește-închis, iar această neîncredere a mea este mai mult decât tot crezul orb scrijelit în peșteri, în biblii, în inimă
sfârșesc aici orice repetiție mortiferă, orice înfățișare a chipurilor dincolo de linia clară a orizontului deschis, e un final simplu, francesca, o îndreptare definitivă a spatelui, un mers dincolo de povestea-fără-sens, de aceea începând cu mâine voi scrie altfel viața, astăzi e încă loc-de-ars
064.703
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 279
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 5
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “se rup din noi oameni, repetă povestea-fără-sens.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1792225/se-rup-din-noi-oameni-repeta-povestea-fara-sensComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELfrancesca își primește datul, din orice lumi ar veni, fiindcă ea merge în sensul nepovestit încă. mulțumesc pentru cum primești această scriere și cum îi des-tăinuiești viul. litera vie. și am citit mai departe, răspuns chemării.
ela
ela
0
GPSincer vorbind, poezia e reușită, pentru că își creează un stil aparte, are fior, structură bine închegată, numai cu unele aspecte ale mesajului nu prea mă împac, dar aici sunt prea subiectiv. Chiar dacă drumul se scrie cu sine într-o poveste fără de început și fără de sfârșit. Prudența reclamă și o anume închidere/ încifrare. Ce nu \"aprob pozitiv\" e acea îndoială care se insinuează în suflet, deși finalul pare a contrazice prin \"arderea\" pașilor trecuți și rescrierea unui altceva. Dar tot viață.
Cu aceeași simpatie,
un (im)prudent
Cu aceeași simpatie,
un (im)prudent
0
ELeste greu să ne împăcăm cu toate și cu totul. indiferent de mesajele ce se pot percepe paradoxal sau incongruente, dincolo de ele se desfășoară sensul-nonsensul. despre (im)prudență, ar fi multe de scris. și despre dubito.
mulțam,
ela
mulțam,
ela
0
RRViziunea asupra vieții și a lucrurilor o percepi ca o mișcare înspre absurd, când ochiul se “întoarce spre sine și vede fibrele desprinse” și ca o scufundare în adânc unde liniștea înfășoară răul și mizeria și adevărul dizolvă “falsul, greșelile”.
Rescrii viața în matricea ta sufletească, cu elemente specifice viețiișimorții, cu ipostaze ce înfățișează “o îndreptare definitivă a spatelui” și “un mers dincolo de povestea-fără-sens”.
Rescrii viața în matricea ta sufletească, cu elemente specifice viețiișimorții, cu ipostaze ce înfățișează “o îndreptare definitivă a spatelui” și “un mers dincolo de povestea-fără-sens”.
0
ELși prin absurd se trece cu spatele drept, ca prin viațășimoarte. și despre asta se va tot scrie, pesemne, că e dat omenesc. pân la capăt.
mulțumesc, gânditorule
ela
mulțumesc, gânditorule
ela
0
Calea secundă, surprinde bine E.V.L., ca o imposibilitate de a te liniști \"în adânc\". Motiv de a scrie, și motiv de a ne-trăi, aș spune. Șomoiog uscat prefăcut în scrum. Ela desface o \"făcătură\" sau ghicește în vis. Întinde mâna spre locul magic unde nu pășește nimeni, mai sar doar, uneori, cioburi strălucitoare. Mâna și calea pe care le vede acolo, poate au murit, basmul ocolește \"orizontul deschis\" și se afundă în întunericul fără sens al singurei variante posibile.
Meditația poetică a Elei Victoriei Luca reclamă lipsa de sens a căii muritorului, lipsa de sens a unui vis surogat. A unui anume vis. Da, realitatea imediată este foarte tentantă și te răsplătește imediat. Francesca ar vrea totuși ca lumea ei să fie cea de sus, dar numai cea de jos e singura care oferă ceva. Și-atunci?