Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

fuga în A minor

(van munteeanoven)

1 min lectură·
Mediu
numai piciorul rămas în urmă trădează
minorul pasului făcut
deși nimeni nu are tăria de a recunoaște că acesta
punct de sprijin înseamnă
și că întreaga viață are semnificația unei articulații
aflate permanent în unghi cu cerul
cenușă peste care s-a suflat
din marea orgă viul marș funebru
și cineva mă lovește peste oase cu cerbicia unui fierar de sunete
icnesc dar nu mă încovoi
suspin dar nu devin strigăt
simt doar omenescul
din mine excesiv și străin
o roabă peste care se mai pune
pământ - și nu mă pot împotrivi
sunt un nelegiuit urcând târâș adâncul ca să fure un pian de aur
dar pân’ la el din veacuri s-a format
o coadă de pensionari rămași fără de lapte
ardeți cutiile de carton ardeți
trupul poștitei între tomberoane
cu tocul ochelarilor scrieți procesul verbal
că n-ați văzut nimic doar ați crezut
a fi un corcoduș strivit de noapte
salivă din belșug – am fost mușcat am febră și mă ia cu amețeală
gânduri gânduri
cuvinte cuvinte
spasme dureri în abdomen
depresie într-un târziu halucinații
și moartea –
să fii surd înseamnă
046647
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
183
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “fuga în A minor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1792338/fuga-in-a-minor

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Viața se construiește din pași minori, articulată cu vise și idealuri, iar din cenușa decepțiilor se înnoiește cu dimensiuni verticale ce secționează cerul în unghiurile viziunilor lucide.
Omenescul “excesiv și străin” crește din materia strigătelor și halucinațiilor lăuntrice.

0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
fiindcă aici autorul articulează pe mai multe voci necesarele verticalități umane, fiindcă sfera de semnificanți a poeziei nu se oprește la o etică sau la o morală, fiindcă surzenia/moartea este sublimată prin scriitură îndeajuns cât să ne lase să mai auzim poezia și viața, fiindcă grija aceasta față de trainic și de valoros, chiar și într-o versificare și o metaforizare, este mai presus decât orice \"fugă\". mă întreb dacă, între a și A, chiar este o diferență. adică, dacă majusculele chiar dau înălțimea înaltului. sau poate doar o (re)amintesc

ela
0
@virginia-popescuVP
Virginia Popescu
Pe mine personal mă interesează pasul, mersul, mișcarea.
Întrebat într-o zi cum reușește să redea mișcarea în sculpturile sale, marele Rodin i-a explicat interlocutorului, plecând de la cunoscuta sa operă, \"Epoca de bronz\", că a reușit lucrul acesta, reprezentându-l pe tânărul care merge cu ambele picioare atingând pământul. Asfel, sculptorul a evitat să-l redea cu un picior ridicat, ceea ce ar fi dat impresia bizară că tânărul sare într-un picior.
Lucrul acesta s-ar fi întâmplat într-o fotografie instantanee. Dar cum sculptura nu are de-a face cu fotografia, nici poezia nu se lasă fotografiată, ea fiind mereu în ascensiune. Mă refer aici la poezia fugii din static, la muzica poeziei și la poezia muzicii.
Ad augusta per angusta, spuneau latinii. Se ajunge acolo, urcând din greu, pe poteci întortocheate și cu sudoarea minții.
Dar ce priveliște, ce acorduri fantastice! Poți să rămâi mut de uimire, dar nu surd.
0
@cojocaru-ramonaCR
Cojocaru Ramona
ma asteptam sa gasesc o structura pretioasa de fuga, dar din fericire ai fugit de aceasta idee. Rebus. Mi-au placut multe lucruri din poezia ta.
\"simt doar omenescul
din mine excesiv și străin\".
O renegare a propriei esente.
Poate ca nu inteleg eu utilitatea lui \"pan\'\" si \"fara de lapte\" din a 5-a strofa. Am recitit...nici nu imprima un ritm deosebit, poate sigura legatura si justificare este vechimea cozii de pensionari...aerul arhaic. sa zicem. Nu sunt deosebit de incantata de aceasta parte.

0