Poezie
fuga în A minor
(van munteeanoven)
1 min lectură·
Mediu
numai piciorul rămas în urmă trădează
minorul pasului făcut
deși nimeni nu are tăria de a recunoaște că acesta
punct de sprijin înseamnă
și că întreaga viață are semnificația unei articulații
aflate permanent în unghi cu cerul
cenușă peste care s-a suflat
din marea orgă viul marș funebru
și cineva mă lovește peste oase cu cerbicia unui fierar de sunete
icnesc dar nu mă încovoi
suspin dar nu devin strigăt
simt doar omenescul
din mine excesiv și străin
o roabă peste care se mai pune
pământ - și nu mă pot împotrivi
sunt un nelegiuit urcând târâș adâncul ca să fure un pian de aur
dar pân’ la el din veacuri s-a format
o coadă de pensionari rămași fără de lapte
ardeți cutiile de carton ardeți
trupul poștitei între tomberoane
cu tocul ochelarilor scrieți procesul verbal
că n-ați văzut nimic doar ați crezut
a fi un corcoduș strivit de noapte
salivă din belșug – am fost mușcat am febră și mă ia cu amețeală
gânduri gânduri
cuvinte cuvinte
spasme dureri în abdomen
depresie într-un târziu halucinații
și moartea –
să fii surd înseamnă
046647
0

Omenescul “excesiv și străin” crește din materia strigătelor și halucinațiilor lăuntrice.