Oranj

o saltea de paie cu cearșafuri de cânepă și blugii tăi de iarnă pe teracotă ziarul cu flori de tei puse la uscat în anotimpuri de aur și nimeni prin toate colțurile cu mutra lui smochinită de pânze deșarte casa asta se surpă încet ca liniștea sub flux turnul e încă acolo cu un clopot în dungă pe terasă amiaza încinsă ca o piele de șarpe de sârma asta ghimpată îmi spânzură mie inima am uitat să îți scriu măsor drumuri lungi cu talpa câteodată mă prinde cârcelul nopții de gât și adorm pe coastă aceeași din care te-au scos ___ Copyright Adela Setti