Ela Victoria Luca

\"Cu marea drept mama, si cerul drept tata… Mă simt liber in lumea mea… iar liniștea mi-o găsesc in liniștea voastră; iar tu ființa îmi arați marea… Fericirile mele sunt marea… Dar marea e locul in care… as stinge focul… as liniști furtuna… as închide întrerupătorul pentru fulgerele lui Dor… sa moara si Dor… sa rămână numai dorința; iar dorința sa întrețină focul luciferic ce arde in noi…

Dar tu ființă, îmi arați marea. Dorul de mare…\"

Sunt doua cuvinte in lumea asta pe care eu le simt intens, mai intens ca oricare altele, dor si drag. Sunt doua lucruri din care imi este creata viata primordial, cerul si marea.

Cristian, frumoasa bucurie imi daruiesti, cuvinte din cuvinte ai ales pentru aceasta dedicatie si nu stiu cum sa iti multumesc decit in felul meu simplu: voi scrie maine o poezie icnhinata apelor si cerurilor.

de departe, cu drag,
Ela

Poem reflectare, meditativ la cele ce le purtăm în sacră grijă, la ora mestecenilor în vânt aspru, ore \"pierite în eternitate\", \"sufletul era tot în celule epidermei
învățînd să rabde
pustiirea pătimașă a necuvintelor\".
Poem ca o flacără de veghe, acolo unde cuvintele își adună luminile mai înalt, poetul simțind \"povara aproape nedreaptă a capului\"...
Finalul este o reîntoarcere spre înjumătățire, într-o mirabilă metaforă, mulțumsc pentru încântarea de a te citi astăzi:

\"acum soarele a coborît mult
și-l taie-n două o tulpină de mesteacăn\"

Subiectivă, desigur, ador mestecenii. :)

Daniela

cred ca am cazut din cer
de nu pot acum pricepe
ca omu\' n-are pereche:
scoate banii si din ger!

Stie fata ca esti aproape, nevazuta faptura!

Drag, si Marea,
Ela

Frumos descintec din al maicii plins, iernile tale trosnesc in focuri ce dau lumina cerii! Fii ce dau lumina parinitlor peste anotimpuri si timpuri. Viata, in continuitatea ei.
Dedal, m-ai alinat in dimineti insorite. Voi reveni.

Drag, Ela

Imi pare rau, insa recunosc ca nici una din reguli nu imi este valabila. Nu mie, draga st. In \"codul familiei\", se spune ca barbatul are intotdeauna dreptate. :))
Fiecare cu regulile lui interioare. Ale tale?

Scuze Laura pentru un raspuns al lui st. la comm lui de mai sus. Nu se mai repeta. :)) Psihanalistul nu are astfel de reguli.
Drag,
Ela

Tu centrezi, tu dai cu capu\'
Iar ei bagă mistic cotu\'
Și să vezi atunci săracu\'
Capul tău... Este el coptu\'?

cerbi tare cornuți
se plimba draguti si azi
peste amoruri

:)

Marie, citeodata imi vine sa strabat plaiuri peste plaiuri sa te pot privi macar, sa vad ochii aceia care aduna in ei atita lume si atita poem, sa aud acele cuvinte care vin a se scrie agale pe pagini incintatoare, intre eseuri si cronici, intre poeme si ginduri, aoclo unde sufletul tau isi are lacas. Si vad aici chipuri ale oamenilor pe care, desi i-am citit de atitea ori, nu i-am intilnit niciodata, si tare m-as bucura sa am prilejul frumoaselor regasiri.
Te imbratisez cu roze liliachii.

Drag, Ela

Imi place vocea mamei tale si mai ales pata de scoica, ce nu se ia, iti spun si eu, aceea nu se mai scoate, mai ales daca ti-a intrat in singe.
Faina contra, nu la fel de sugubeata ca de obicei, inspirata si mai ales a declansat in mine un dor de marea mea, dupa ce ieri am atins o mare sfinta din Normandie.

Multam, Bodoganele, si sa te vad in arsita celorlalte scrieri.

Drag, Ela

Nimic mai simplu in frumosul poemului tau decit aceste lasari intr-o clipsa de zbor interior, pe o boare melancolica. Mi-au placut mult primele doua versuri, ca si cum sigura esenta a timpului este sa nu ai ba decit aripile pasarii-gind.

Daniela

Meditație

Anghelină, draga mea,
Oi fi zis eu altceva?!
De lipseste sarea asta
Dă și peste noi năpasta!

\"Iar sîngele meu e-al tău cuvînt
ce-mi spune că delfinul
ar fi
balet pe arie marină

un dans
dansîndu-se pe sine
mai liber,
și mai liber,
ca fuga spre infinit,
poezie...\"

Imi place acest sfirsit, Sorana. Rog sa revii si sa adaugi literele lipsa sau literele inversate. Pentru ca versul tau sa isi slefuiasca forma. Fondul este de suflet iubind.
Drag,
Ela

Anana, sunt usi pe care oriit ai astepta, orice ai face, iti ramin inchise sau se intre-inchid. Este eliberator, da, sa stii clar la ce usa poti bate si al care nu, ce suflet ti-este deschis si ce nu. Findca nu mai trec zile si ani degeaba, nu mai astepti in zadar.
Multam pentru ca ai stiut ca ti-e usa deschisa.

Drag, Ela

Versurile tale tes o poeveste de dor si se cauta dintr-un negru al literelor spre un auriu al sufletului. Intre toate, sfirsitul isi gaseste oarecum lumina in alb.

\"pe a treia filă
și-ar fi avut locul
un final fericit...
dar lacrima nu mai era demult

o simplă cunună...

sfârșitul e pe o filă albă.\"

Salomeea, filele tale isi au firul invizibil in cer si pe pamint. Te uita cum tese poemul.

Ela

Intrebarile nasc alte intrebari, bine stii, la care uneori asteptam vieti sa le putem afla raspunsul, atit timp cit putem primi. Ma bucura popasul tau aici, mirarea ta ma mira, iar la ultima ta intrebare iti pot raspunde simplu: este lacul de nuferi din gradinile lui Claude Monet (desigur ii cunosti tablourile) de la Giverny.
Pe bune regasiri, chiar si in jumatati intregi.

Ela

Maria, adesea intr-un tragi-comic iubirile noastre facute sau nefacute, uneori poate doar tacute, simple. Ca si cum le-am simtit intre doua pulsuri. Multumesc pentru cum imi simti doar bataia sufletului.

Bodoganel, ai ametit, aiurit, somnambulic, dindu-te de pereti, de dulapuri, bajbaind, orbacaind. Stai frate linistit, uite, ploua, si stii tu: ori ai bani, ori o fatuca, ori ambele, nu mai pierde timpul intre patru pereti. :))) Multam, chiar aveam nevoie de o contra-ploaie:)))


Oda barbatului, intrucitva aproape tacuta, ca si cum nimic din ce dragoste este nu trebuie sub nici un chip tulburata. Multam, erika pentru alaturarea versurilor tale, in asa armonie cu cele abia scrise de mine.

ValiN, un poem ceva mai indraznet ca de obicei, rareori cred ca mai pot lasa cuvintele sa iasa din pintecul mintii. \"Ne moare dragostea\"... asta ascult acum. Bine ai revenit, nu te-am mai intilnit de mult timp aici. :)

Elena, e atita intensitate dincolo de ce am putut grai aici incit nimic din nu o va stinge. Multumesc fiindca ai simtit-o in toate nuantele ei. Inseamna ca poti trai acolo. :)

Corneliu, de absenta ar fi doar o atit de frumoasa aseptare, ce bine i-ar prii sufletului. Uneori prea absentul isi uita sufletul prea departe. Mutumesc, poate, doar poate acele versuri se acordeaza titlului. Cert este ca se lasa mangaind statuia lui Rodin. :)

Multumesc voua,
Daniela

dincolo de punctuatie, te scrii fluid. si usor repetitiv, parca e un fluviu cu albie printre stinci.
un singur baraj este in cale, si cred ca l-ai putea da la o parte, lasind apa versului sa curga mai usor: \"lunatic registru\". Ce zici de \"lunatic mister\", \"lunatica sfera\", \"lunatica prisma\", \"lunatica unda\"...
Usor, apele tale vor curge lasindu-le intai sa iti rostogoleasca trairile prin ginduri, citindu-te tu pe tine intai.
Bine ai venit, Dan.

Ela

\"soarele se varsă în crăpături
strâng frunze uscate
aștept umbrele să se alinieze
casa să o încline\"

Aici spiritualitatea feminină este într-un sombrero și firește... nu în deșert. Căci nici umbră de deșertăciune în versurile tale, Femeie! Închinăm o tequilla pentru viață și zâmbet senin! Feminin. Ah, ce mână ține condeiul și ce altă mână mijlocul cuprinde.

Frumos, Dănucă. Vezi doar că sunt și ghidușă, am fruntea sus printre lumini și inima Munte Stâncos. Ei, chipurile!
Revin cu drag și veselioară pe alocuri,
Ela