singuratate

am prins cântecul care cădea trist și greu. l-am fredonat. scurt și plăcut. dacă vrei să-l recuperezi, e la mine.
din (ne)singurătate,
iulian

cantecul singuratatii nu-l mai vreau, doar daca ai ceva mai vesel... daca l-ai prins o sa te molipsesti, si o sa vezi tu... nu e prea placut
multumesc iulian, din acest colt trist de duminica
Anana

Nuța, pemul tău mă duce cu gândul la cântecul lebedei, la vorba aceea care spune că atunci când mori, mori singur… în același timp nu pot să nu mă gândesc totuși că a precepe un cântec al unei păsări străine e semn că singurătatea își are rostul ei… de a fi drum spre un alt fel de a fi. O sinteză frumoasă care îmi amintește de scurtele poeme ale poetului chinez Li Po. Cu drag,

Nimic mai simplu in frumosul poemului tau decit aceste lasari intr-o clipsa de zbor interior, pe o boare melancolica. Mi-au placut mult primele doua versuri, ca si cum sigura esenta a timpului este sa nu ai ba decit aripile pasarii-gind.

Daniela

Moni
singuratatea unui cantec trist se simte mai acut,
muzica te patrunde cu brate reci...dar poate nu e neaparat o forma de nefericire, poate este doar un alt drum vorba ta ma maguleste ca ti-ai amintit poezia chineza
cu drag Anana

Ela
zborul interior cand aripile uita inaltarea, iar cantecul se prelinge trist din ochi mari de pasare...
este singura imagine pe care o pot vedea azi
ma bucura trecerea ta, deasemenea ca te-ai regasit in unele versuri...
am reusit sa-mi postezi poza, iti multumesc mult
drag Anana

.. o clipa dilatata care patrunde in cantecul incasabil al acestei stari - cazand cu greu, luand aripi de plumb, concretizand trairea ..
o imagine memorabila: \"ochii ei lungi\"

nu este un poem cu pretentii, este cantecul unei stari asa cum ai vazut si tu...si cred ca cel mai mult mi-a placut si mie tot ochii ei lungi...
iti multumesc de trecerea ta, intotdeauna cuvintele tale inseamna au insemnat mult pentru mine
drag Anana

ca imi plac din ce in ce mai mult esentialiarile tale in forme scurte, cu iz de hai-ku lasand anumite lucruri mereu neelucidate.
frumos, ca de obicei. :)

nu e tarziu florin, multumesc de vizita,
si-apoi tu stii ca usa e mereu deschisa, trebuie doar alungi pasarea ce-a atipit in singuratatea mea, s-o ademenesti cu seminte de dor rostogolit, poate uita cantecul trist, poate marginea acestei clipe se inchide
cu zambetul nostru pe buze :)...
drag Anana

Am stat mult si ti-am privit aceasta mica dar pretioasa bijuterie...
Am vazut clipa prin care trecea acea pasare, cu ochi lungi... Era pictata pe o bucata de cer, mare cat pentru zborul ei, NUMAI pentru zborul ei, cer greu ca si cantecul din ochii ei...
Anana. mult mi-a placut! Imi pare rau ca nu am citit pana azi poezia asta... Dar e bine ca totusi nu mi-a scapat!!!!
Multumesc mult de tablou cu imagini si cantec, Anana!
SPER ca azi ai mai uitat de ochii ei...

ma bucur ca ti-a placut tabloul cu cantec...
aceasta clipa mare cat o singuratate, cu ochi lungi,
este un cadou de despartire de fapt...
iti multumesc ca te-ai oprit din nou la mine
cu drag Anana