Iarnă fără chibrituri

Compoziție deosebită, rime originale. Frumos.

Florian, multumesc, nu stiu cat de originale sunt rimele, poate s-au mai scris, am vrut doar sa ma intorc spre zapezile de alta data, spre parinti (\"lumanarile\"), spre iarna lor, spre iarna noastra.

Frumos descintec din al maicii plins, iernile tale trosnesc in focuri ce dau lumina cerii! Fii ce dau lumina parinitlor peste anotimpuri si timpuri. Viata, in continuitatea ei.
Dedal, m-ai alinat in dimineti insorite. Voi reveni.

Drag, Ela

din lipsa de timp, o sa spun doar ce schioapata.
a doua strofa:
-\"si\"-ul de la versul doi strica ritmul (ai putea sa il scoti si sa spui in loc \"fulgii rasfirati in casa\")
-rima de la versul trei cred ca nu este buna, ma rog, mie nu imi place, pare asa de fortata...
-acel \"care\" de la versul trei nu e bine (aici nu stiu sa explic stiintific de ce nu)
-si apoi daca se modifica cele de mai sus, ar trebui si ultimul vers schimbat, dar asta e alta poveste

in rest chiar este o poezie reusita, pacat de strofa a doua, care strica tot.

promit sa revin si cu cele bune, doar din lipsa de timp si din consideratie pentru poeziile tale, am simtit ca trebuie sa iti spun asta mai intai.

cu drag,

revin, cred ca n-ai vrut sa rimeze \"pasii\" cu \"si\" (strofa 4)...of, cand celelalte sunt atat de reusite!

Ela, multumesc, iarna asta a macinat cel mai mult in mine, asa simt, imi este din ce in ce mai grea ajungerea spre casa cu descantece. Fii, ca si fulgii, pot da scanteie peste lemne, dar focul este rece, insingurat in gand ca lumanare.
Diminetile sunt insorite de cuvintele tale, Ela, multumesc, cu drag.

amelii, multumesc pentru treceri, pentru observatii dar, asa cum e si vorba, „pe calul batran greu il mai inveti la ham”. Iar hamul trebuie lasat mai larg, cam dupa cateva citiri cu accent neaos, sa nu se muste iedera si castravetii din gradina.
Serios, „si” – ul nu strica nici un ritm (vezi ca acolo sunt „fulgi” – nearticulati ienclitic), rima de la versul al trei-lea nu e fortata, e mai putin intalnita, poate, iar acel „care” intra intr-o fonie ceva mai alambicata, care mie imi place (imi pare tare rau ca nu si tie, dar asta e). Deci strofa a doua nu strica nimic, d-apai ditamai poezica „reusita” (spre ne), acolo e cheita de argint a sensurilor, care face clic numai intrand in ritmul poeziei, in arhaicul alamurilor ei.
„Of”, amelii, ai dreptate, n-am vrut sa rimeze „pasii” cu „si”. Asa a iesit. Dar nu numai atat, cumplita crima prozodica s-a prelungit pana la miselnica rimare a acelui „pasii” cu ansamblul de intinderi ligamentoase „sapa si”. Scuze, dar nu promit sa nu mai fac,

cu acelasi drag,
cel care schioapata mergand in maini,
Daniel

iarna asta, ascunsa intr-un ghem de vifor, rasfira fulgi
ce-albesc lumini pe trupuri de sub dune,
fluturi,
si-n cuib ce picura omatul, lasand carari de urme
se-agata boabele de rosuri in bete de chibrituri..
focuri..

Dana, frumos ai scris, esential, multumesc pentru rasfirarea versurile tale in pagina mea, pentru inteles