Primele uși închise

ela, parca despre usi inchise -usi deschise am mai vorbit noi doua, mai demult...si pentru mine e o imagine-simbol care nu ma lasa in pace.stim ceva, se pare, despre sentimentul....\'usilor interzise\'.
citit cu emotie, cu drag.

Intre-deschise sau intre-inchise, usile ne sunt in fiece zi treceri dinspre noi spre ceilalti, dinspre o clipa spre cealalta, dinspre un rost spre alt rost. Mă bucură trecerea ta de acest prag, ușa mea fiindu-ți larg deschisă.
Drag, Ela

trist poemul usilor inchise, trecerile sunt zavorate:
\"si nimeni nu aude invecinarea mea
cu pragul usilor tale intre-inchise\"
ai de ales dar toate variantele sunt neimbietoare:
\"poti sa urli, sa plangi sau sa pleci\",
si totusi dincolo de tipat, sta eliberarea, despovararea...
pe cand un poem despre tipat? prevad ca usile se vor deschide
cu drag
Anana

Striga a nocturn amorul disperat
Cufundandu-se in amalgamul de servetele
Umplute cu stranuturi de agrafe de par
Ale ei, ale altora
Gramezi de usi ma priveau
Inlemnite
Parca mai moarte ca ieri
Si-mi radeau in barba
Se hlizeau in fata mea
Indiferente

Anana, sunt usi pe care oriit ai astepta, orice ai face, iti ramin inchise sau se intre-inchid. Este eliberator, da, sa stii clar la ce usa poti bate si al care nu, ce suflet ti-este deschis si ce nu. Findca nu mai trec zile si ani degeaba, nu mai astepti in zadar.
Multam pentru ca ai stiut ca ti-e usa deschisa.

Drag, Ela

Umorul imi place si ironia, mai ales cind usile rid de noi, inlemnite in inchiderea lor si nici ferestre nu avem sa intram pe ele. Ce chestie si cu constructiile astea. Mai bine e in padure, nu?
Multam pentru trecere, copile.

Drag, Ela

Am calcat peste covoare persane
usile scartaiau lugubru,
privindu-ma rautacioase.
cu noroi pe pantofi
urlau peretii sa ma descalt
mereu pe pragul de la intrare.

tu cand ai vazut mizeria
inlemnisei
ai smotruit 5 ore pentru
a se murdari in 2 minute covorul
si m-ai tras de maneca
mi-ai dat cu polonicul in cap strigand
ticalosule esti un om mort.

am scaopat fugind pe fereastra deschisa
descult, ca in romanul lui Zaharia Stancu,
Si de atunci tu nu mai vrei
nici eu chiar
sa bat la usile tale intre- inchise.

Am avut ceva probleme la strofa a doua .Acolo vizorul cere foarte bine ca poezia sa se numeasca Prima asa inchisa si asa ar fi mai bine.
\"mă făceam fereastra la care nu mai priveau
copiii iarna pe înserat\" asta te face sa continui cu incredere pana la final.Si intre-inchise scoate-l , naibii, ca strici o poezie faina.Cu drag!

Si ce rautaciaose usi, si ce harnicuta fata, si ce murdarici pantofi, si ce polonic zapacit, si ce contra-poezie, lasa in urma ei hohote de ris, nu ma pot opri de 5 minute... Noroc ca usile sunt inchise aici si nu ma aude nimeni. :)
Fain talentul acesta al tau de a inveseli pina si cel mai lugubru text al meu. :))

Drag, Ela

Sunt mai multe usi, iar asta este evident (soameni care nu au doar o usa inchisa in suflet, ci toate...). Sunt intre-inchise, iar aceasta figura de stil daca face figuri e si mai bine, fiindca asta am si intentionat. In inconstient nu exista polaritatea ratiunii, da-nu, inchis-deschis, inceput-sfirsit, ce naibii (ca sa te parafrazez pe tine).
E placrea mea sa vad parerile contrare si bucuria mea ca aceste versuri produc asemenea inchideri si deschideri.

Multam fain, cu drag,
Ela

Daniela Luca, ușile astea ale tale, disperate, constriute parcă din intersecțiile unei femei singure cu lumea ei decojită de iubire.
Pare o poezie tandră, cursivă în alungirea ei, firească .

Cind usile acestea ramin inchise, nu stiu daca ele dispera sau cei care le pastreaza inchise... Imi place cum ai imbinat cuvintele, semn ca ma intelegi... Intersectiiile.. Da, acesta este un adevar interior. Multumesc mult. Te astept cu drag mai departe.
Ela

Atenție, se închid ușile, spune o voce, și ce dacă mă gândesc eu, se vor deschide la stația următoare, vor urca scările către cer oamenii, alții vor coborî înspre miezul pământului, \"comment ca va\", ne vom intersecta pentru o clipă privirile complice într-un semn de întrebare, de la mine un zâmbet, de la altul o tristețe, un cântec sau o poezie în floare, apoi vom trece mai departe fiecare cu treburile lui, copilul tău doarme cu frunze verzi legănând în vise buzele tale hohot molipsitor de râs, taxiul oprește și ploaia îmi cade pe umeri uneori drumul către casă e lung, dar ce frumos flutură rochia ta vișinie speranță pentru mai târziu, inelul cu chei își caută perseverent ușa din mijlocul inimii.

Ama

Unele usi inchise pe dinafara,altele pe dinauntru agonizind dorinta de a trage inca o data de clanta si a cauta cu infrigurare cheia pe undeva prin cotloane sau prin mineci largi precum clopotele...
Insa \"mă făceam fereastra la care nu mai priveau/copiii iarna pe înserat\"-iata solutia pe care singuri ne-o dam.Si daca nu sunt inca copii pe la geam e pentru ca nu e iarna inca,nu e sarbatoare inca...
Indiferent de ce se intimpla, uneori avem posibilitatea de a gasi o fereastra.De nu e...o scrijelim pina o facem loc de iesire spre lume.
Incurcata putin de usile astea,fir-ar sa fie,ca-ntrun labirint...
Drag,Elia

Ama, incintata am citit commul tau, descriind usi pe care impreuna le-am inchis si deschis, cautind acolo, inspre inimi, cheile sol, sau cheile ce sunt ascunse in priviri, sau pur si simplu taceri. Cit de frumos ma tii minte, iti multumesc, inseamna ca am nimerit pe usa din miezul sufletului. Drag...

Ma faceam fereastra, caci asa fiind, inchisa sau deschisa, transparenta ei iti permite o patrundere de privire intr-o lume in care usile nu iti mai lasa accesul, nici macar al unei priviri, al unui zimbet sau al unei trairi. Ferestrele noastre, da... Multam fain...

Drag voua,
Ela

Ultima strofa e superba... are in ea un vartej ce porneste din mijlocul unor stari puternice si patrunde in apele adanci ale despartirii lasand in urma un ecou intrinsec..

Intotdeauna acest sfirsit e ca un virtej, fiindca daca nu il rostesti asa, atunci toate apele ramin involburate, nemaiputind multa vreme sa te lasi iubind. Ma bucura cum ai reusit sa prinzi iarasi esenta sfirsitului. Mi-au lipsit talmacirile tale...

Drag, Ela