Poezie
Coaptă-n cenușa nepăsărilor
1 min lectură·
Mediu
Cu mireasmă de tei
lumina înserării răspîndește în iarbă
o melancolică tandrețe
vreau să evoc acele ore
pierite în eternitate
două trupuri adolescentine
adîncite în nepăsare
dincolo de amiaza plajei
în bucuria năucitoare a soarelui
aspra mîngîiere a vîntului își făcea loc atent
ca un început de durere
sufletul era tot în celulele epidermei
învățînd să rabde
pustiirea pătimașă a necuvintelor
își odihneau pe rînd
în adîncitura primitoare a abdomenului
povara aproape nedreaptă a capului
nebănuit de tragic sună-n acest tîrziu
împlinirea simplă de-atunci
coaptă-n cenușa nepăsărilor
mă-mbie această grijă sacră
acum soarele a coborît mult
și-l taie-n două o tulpină de mesteacăn
033.240
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Corneliu Traian Atanasiu. “Coaptă-n cenușa nepăsărilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-traian-atanasiu/poezie/131017/coapta-n-cenusa-nepasarilorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
învățînd să rabde
pustiirea pătimașă a necuvintelor\".
Poem ca o flacără de veghe, acolo unde cuvintele își adună luminile mai înalt, poetul simțind \"povara aproape nedreaptă a capului\"...
Finalul este o reîntoarcere spre înjumătățire, într-o mirabilă metaforă, mulțumsc pentru încântarea de a te citi astăzi:
\"acum soarele a coborît mult
și-l taie-n două o tulpină de mesteacăn\"
Subiectivă, desigur, ador mestecenii. :)
Daniela