Ela Victoria Luca

Jumatate din mine zâmbet ție, acum, jumătate gând departe-departe, cine știe încotro îl fură timpurile. Steluța ta poate mă îndreaptă spre Poezie. Înecrcate-mi sunt căile. Mulțam mult pentru luminiță.

Ela

Te-as agata de-un Supraeu
O socoteala sa-i mai dai
Caci nu-i nici om, nici Dumnezeu
Daca pe Freud in minte-l ai...

Ma stirnesti tare, Florinule, si stiu eu de ce... ce e cu psihanaliza... :))

Sa nu ma interpretezi salbatic! Si de divane si fotolii am parte...

Drag,
Ela

Povestea căutării de Sine... de Tine, Magdalenă, hai să o dăm înapoi (ca racul) și să ne întrebăm: când s-a pierdut pe sine? Întoarcerea în urmă, la Sine, din care s-a născut, acolo-i va fi regăsirea. Așa că... hai, hai spune-i tu racului să ia calea înapoi în mare, că doar asta pierduse el... degeaba căuta în alt loc, în alt timp, în alte țărmuri. Întoarce-l tu acolo, Magdalenă. Din condei. Și sensul lui se va restabili.
Povestea ta ne amintește de noi. Și de Sine.

Drag,
Ela

Adinuță, evident că dacă nu îmi place Cioran, ador Eliade. :))\"Meeting Joe Black\" e superbă punere în scenă a morții-iubirii-dreptății... Și ce chip luase. :))
Eu declar fățiș: moartea poate fi de o frumusețe stranie. Așa cum poate fi și viața. Mai multe, în altă poveste...
Te aștept în cele o mie și una de zile... prin Împărății.

Drag,
Ela

Uneori singele diminetilor curge din vise-cosmar si atunci chemi blestemul care sa se abata nu asupra omului ci asupra cainilor incarnati ce urla in el. Fiindca orice trezire a lor cutremra firea. Cred ca intr-adevar este alta incercare a fiintei mele. Si multam pentru cum ai trecut si tu prin ea.

Drag, Ela

aproape de maluri
podul zimbeste
cam smechereste

(multam, bodoganel, ca ai trecut pe sub pod nitel :) )

Drag, Ela

\"Virfuri de inima\"... avem toti, chiar si mamele draga mea. Chiar si mamele stiu iritarea, supararea, inima intorsa, durerea, tristetea, ingindurarea. Si paote e mat si tern, poate e simplista si fara substanta, fara ritm si fara forma, fara idee si fara slefuire, nelucrata si neparfumata de liric. Poate e cea mai slaba poezie scrisa de mine sau printre poeziile de pe site. Poate da, poate nu. Cert e ca am reusit sa redau un sentiment de mama profund, desi nu am copii, nu sunt inca mama.
Iar pentru asta, poeyia mea are cel putin o valoare. Traire si profunzime. Cred ca mama mea ar fi fost sincer impresionata. Poetii, poate nu. Poate da. Unii da, unii nu. Nici eu nu ma pot declara multumita de tot ce scriu sau se scrie.
\"nici ochii nu sunt cautare, nici glas alinat\"... ai intilnit copii deprimati? copii suferinzi? copii care nu te aud, nu te simt, rupti de ochii mamei, intr-o plecare definitiva? of, Daniela. \"o stea\" sub care s-au nascut le-a ajuns intristare si nu bucurie.
Poezia asta asa subreda cum este ca un leagan din nuiele spune mai mult decit o pot spune eu prin cea mai prozaica descriere a unui copil si a unei mae in suferinta.

Imi pare rau ca nu ti-a incintat ochii de poet, cred ca nu am incercat asta... nici in cele mai reusite poezii de pina acum.

te astept mai departe, si cind iti place, si cind nu. ma ajuta orice comentariu liber pe orice ilustrare a mea.

Drag, Ela

\"Răsfiră degetele și oglindește un munte agățat de un val, plimbă-ți cu grijă temerile stâncile sunt atât de abrupte ai putea să găsești moduri noi de a cădea.\"...

Cum spunea Zorba: \"dar ce prăbușire frumoasă...\" Și dansul continuă pe țărm de mare... Luna se stinge. Eu plec mai departe, departea mea.

Un text dens si dantelat de jocuri de metafore, de intoarceri de sensuri. Luna ca un punct. Luna mai. Poate ca iunie va veni cu cirese, cherie...

Eu voi reveni mult mai departe.
Dar tot voi citi. Si tu vei scrie, eliberata de atita condensare si vei deschide paginile simplu. Atit cit se poate, Dalba.

Drag, Ela

Ioanule, nebotezător, cu versul nu ți-am dat în dar, ci doar am încercat agale după tine un eseu din gând să car. Din Carul Mare.
Prinsu-te-ai?

Mulți ani și de ieri, și de azi, și...

Tu ne colinzi de ziua ta, intr-un alt dor de viu trai. Si fiindca eu il aud nu pot decit sa rostesc mai departe pentru tine:
\"Pustiu se stinge.
Candela inaltind lumina
topind neagra ceara,
arzind ramasite de copaci
fara radacini in vise.
Lumina se-aude plutind
inspre un rost de traire
saruta zborul si amarul
il face soroc de iubire.

Aici, oamenii sunt pusituri. E nevoie de oaze. Mergi acolo. In cealalta parte a pamintului. Unde oamenii iti curg pe buze lumina.
Nu trebuie sa rotesti pamintul. O face singur si pentru tine.

Drag,
Ela

Magdalena, cit de profund ai inteles, doar una nu isi poate asculta zeul si isi pastreaza in viata, in Sine, ceea ce ii este Barbat... Doar una. Multumesc. Acum ingenunchez si tac mai departe...

Drag,
Ela

Elia, acolo unde fluturii nu isi deschid aripile si cartea isi pierde dedicatia in albul primelor pagini se poaten spune atit de multe, incit vremelnica noastra fire nu poate trai decit o la fel de vremelnica dragoste sau prietenie. Cit dureaza viata, asta nici eu nu pot spune :)
Multam pentru aprinderea focului in priviri.

Drag, Ela

Cind am scris aceasta poezie, am avut in minte si in suflet imaginile pe care tu le-ai descris in comentariul tau, ceea ce imi tulbura un pic privirea si ma face sa iti fiu recunoscatoare pentru cit de fin observi orice miscare interioara prin cuvint si vers. Ideal, sperante pierdute si regasite, suflet gol si reinsufletit de maree, arooma de verde a vietii... Toate acestea mi-au fost esente in acest poem. Multumesc si poeziile mele iti sunt deschise inspre o maiestrita destalmacire.
Drag, Ela

Bodoganel
apai in primul rind aia cu diamantele visezi mult si bine. :)) Apai in al doilea rind io cind m-oi marita o sa afle tot sa(i)tul de la mine in direct. Desi e faina ideea cu rochia de mireasa de la Paris. Dar intai ma duc sa imi iau barbatul de acolo. :))) Si pe el sa nu il contrezi, ca e Barbat. :))))

Bella Dona, de frumoasa stiu ca esti, de femeie stiu ca esti, cafea vad ca bei, apoi explica-mi si mie cumsa fac io aci casa de amanet daca sunt 10 000 de clienti si chiar peste. :))) Mai bine scriu \"perle\" de texte gratis. :))))

Elia, immm, cu rubinul mai asteptam, deocamdata firul e alb, s-a desirat esarfa sau mi s-a rupt sandaua de la apa de trandafiri. Ma bucura ca acele versuri ti-au placut. Si... mina dreapta?? pai sa ma gindesc, eu cu aceea scriu de felul meu!!! cind sa mai am timp si de barbati mai, si de nunta?? Iar daca imi aranjati o nunta pe pamint aici, anuntati-ma si pe mine, poate vin. O fi loc la Eliad?? :)))

Drag voua, Ela

Pân\' o pieri, o tot grăi!
Și ce-o grăi, om desluși.
Și-uite așa fără să vrea
Este iar Dani-e(st)-la

Pasarii ii vei recunoaste zborul, in orice ghiers o grăi.

Limpede, acum, eu desprinsesem doar ca un pas batut in alt loc sau alta secunda... pina...
Pe cu-rinduri noua,
Ela

Se trece uneori în viață printr-o întâmplare ce răscolește drept sau nedrept orice orânduire lăsată de o mână interioară sau exterioară, un fel de frângere a unor momente timp care te duc în alte trăiri mai departe Și atunci când legea din tine sau legea dion afara ta este încălcată, se petrec răsturnări între ceea ce este și ceea ce nu este. hamletian, gordian, dans al danaidelor, un alt fel de rost, acolo unde focuri încinse ard inimi. Inimi liniștite însă ce înalță cântecul lor în șoaptele cerești. A nu fi devine poate într-o secundă netrăită aici un simplu a fi.
Mă bucură că ai fost aproape de sensuri, mulțam pentru înstelare.
Cel ce dă focurile să lasă rozul cenușă îndeosbi azurului.

Drag, Ela



(rog cititorii să îmi scuze un typpo aucm am văzut: sfidând luminile ca).

Nodar, acum te descopar si pe tine, pentru mprima data, pe \"zidul\" meu de scrieri. Multam pentru aparitia ta in lujeri... Pe curind, de vei dori sa reapari.
Drag,
Ela

\"rămurea\", citiți vă rog

Elia, ma simt uimita de aceasta mica steluta intr+o yi cind deja ma gindeam cum imi va juca umbra pe o scena departe de mine,a colo unde eu nu voi putea veni, prea departe eu deja fiind. Multam fain, Elia, si recunostinta mea, tie, astazi... poate in yiua aceea de mai vei fi tu acolo sa o auzi in locul meu. :)

Drag, Ela