Poezie
Pustiu de decembrie
1 min lectură·
Mediu
Ning peste noi
colinde noi
și uneori un gând.
Ler scump
se-apleacă-n despletire
peste tâmplă.
Duios amurgul
se răsfață-n vânt.
Și-ncet se-așterne
iarna asta simplă.
Cu gest închis,
o candelă târzie
Clipește-n vaier mut –
stea pentru mag.
Doar lacrima
povestea ei o știe
Și numai scaunul gol
rămas pribeag.
Mă-ntorc
fără să pot găsi vreun țel
În iarna asta simplă
și tăcută.
Pustiu se stinge
candela. Și el
Din stele numai
tâmpla mi-o sărută.
0143
0

ba bucur ca te-am descoperit.
versurile tale imi aduc zambetul pe buze si-l pastreaza acolo timp indelungat.
\"Cu gest închis,
o candelă târzie
Clipește-n vaier mut –
stea pentru mag.
Doar lacrima
povestea ei o știe...\"
mi-a placut toata poezia dar aceste versuri mi-au incantat sufletul cu advarat.
cele bune cu tine