Îngenuncherea mea

Stangace imi esti, puternica asa cum te stiai, marturisind aceasta durere pe care o simti cumva ca pe o infrangere...
este aici un sentiment care nu te lasa, cititor fiind, sa treci mai departe ca si cum nu ti s-ar fi intamplat tie personal niciodata. reusesti sa ne faci partasi.
si-n tine nici un cuvant despre cum iubeai tu. doar stangacea ingenunchere...
autentica asa cum ai inceput sa scrii in ultimul timp, dar cu o nota mult mai personala decat de obicei... ;-) s-ar putea sa fie greu de... inghitit.
Drag,
Bianca

Dalba, multam, este autentic, asa cum mi-am propus dintr-o data sa scriu acum ceva vreme. Nota mea personala vine poate din conturarea in sfirsit a unui stil. Restul e joc neincarcat de simboluri, caci m-am hotarit sa nu mai am tenta \"avangardista\". Si de era personal era la \"personale\". Imparatsesc cu voi o danaida, altfel decit prima pe care v-am asezat-o mai demult in genunchi.
Si danaidele poate or fi si in esenta mea, in tot ce fac, in tot ce scriu. Cine stie?
Cu inghititul, fie ce-o fi. Nu tot ce zboara se numeste zbor.
Te astept, Dalba, autentic.

Drag,
Ela

Te pot considera o poetă fecundă, fiecare poem al tău atestă acest lucru, mi se pare că nimic nu te sperie, nici uneltele simple și prozaice, nici uneltele mai subtile, mai pretențioase ale limbajului poetic modern, după cum nici temele pe care le abordezi, mi se pare că te-ai obișnuit să fii o alergătoare de cursă lungă, nu vrei să cedezi pasul. Versurile de astăzi mă duc cu gândul la o iubire pe care ai vrea s-o uiți, dar care e mereu prezentă, doar în tine, fiindcă doar tu poți îngenunchea pe o inimă de piatră, iar durerea ce te mistuie, durerea, dăruirea celui care, parcă nu a știut să facă totul pentru această iubire. Piatra mă duce cu gândul la multe interpretări: duritatea, adică neclinitrea în fața unui sentiment, insensibilitate, sau poate ascunderea acestui sentiment ( mandria de a recunoaste). Apoi dacă tu îngenunchezi pe această piatră o pot considera, chiar o piatră pusă la temelia unei iubiri, si îți arăți disponibilitatea înghenuncherii, și pot continua, de aici pornește totul, a zbuciumlui care urmează, și totuși la un moment spui: nu merg nu merg nu merg / mai departe / cu tine dansam pluteam pierdeam, aici e contarzicerea îngenuncherii, cred că vrei să conștientize că totuși, acea inimă de piatră te făcea să simți iubirea , te simți alta decât tu și poate pentru toate câte au fost și speri o reîntoarcere, mai ales că au rămas urmele…nu poți îngenunchia decât atunci când ești dispus la asa ceva și crezi că merită (sunt doar părerile mele).

Marie, in ceea ce scrii tu despre poeta din mine ma lasi fara cuvinte, sau ma lasi mult mai ingenuncheata pe piatra... Pe Temelia a ceea ce sunt cuvintele in mine. A ceea ce sunt trairile in mine, a ceea ce este fecund in mine.
Este o sculptura a lui Rodin, \"Danaida\", in care ma regasesc uneori si care face din mine o poezie. A mai fost sa fie o data incercata, astazi iarasi ma-ncearca. Marmura alba are urme roz-vinetii. Rodin stia oare? Sau doar o femeie concreta le poate simti?
Urmele gindului tau ma fac sa merg mai departe. Fecund.
Multam, Marie.
In-genuncherea este starea de dinainte de mers,de pasire, de ispasire...
Drag,
Ela

Ela, eu personal nu gust decat poeziile personale. whatever that means. Daca ar fi dupa mine, as scoate optiunea aceasta, de \"personale\", leneveste mintea cititorului, nu crezi ;-)))? ziceam de \"nota\" ca este mai personala.
in poezie suntem mereu noi, in egala masura autentici si re-inventati. micul nostru act de creatie. Tu, asa cum spunea Maria, urci tot mai sus, si asta poate produce uneori ameteli (nu tie, noua, cititorilor).
uf, draga mea... al doilea, al treilea, miezul. acolo mergi.
incriptata, Bianca in a playful mood today.

Playing and reality, my dear, I very understood, don\'t worry, and I\'m playing too...
Multumesc pentru cum te-ai prins in joc. Toooot ce creaza omu\' cu mintea, spiritul, mainele, sufletul, urma si umbra lui este inevitabil si indelebil marcat de personal.
Si ma bucura ca aduci aminte.
Hai la joaca! Ma las in ametitorul carusel sau chiar in \"montagne-russe\". :))

Drag,
Ela

Nimic mai trist decât un sentiment de durere la început de primăvară....Îngenunchezi în fața durerii, dar îți iei avânt frumos în zborul creației și poate asta îți mai alină un pic durerea...
Danaidele după ce și-au decapitat soții, în infern își ispășesc pedeapsa, fiind condamnate să umple fără încetare niște vase cu fundul găurit. Doar una dintre ele nu l-a ascultat pe regele Danaos și nu și-a omorât soțul!
Cu drag,
Magdalena

Magdalena, cit de profund ai inteles, doar una nu isi poate asculta zeul si isi pastreaza in viata, in Sine, ceea ce ii este Barbat... Doar una. Multumesc. Acum ingenunchez si tac mai departe...

Drag,
Ela

\"rămâne-mi rămâne-mi rămâne-mi
îngenuncherea mea
roz-vinețiu
urmele plâng
după tine
în gând\"

pai, ce faci tu, acum ti-ai gasit?! uite, iar soare, iar flori, iar viata, tu canti frumos, Ela, dar de ce trist? bucura-te, frumoaso, de primavara si bucura-ne si pe noi

drag,
Carmen

Mă bucur, mă... mă tu de lacrimi de fericire și de mulțumire trebuie să știi. Trebuie să fi simțit... O Danaidă știe :)). Eh, poezie, poezie...
Vezi ce coincidențe?! \"Cică ea, cică el...\". Poftit cu plăcere. Ei, nu?

Drag, Syril, și, da, bucurie și poezie în primăveri

Ela

Initial, am vrut sa \"combat\" vocalele acelea lungite (ma dooaaaaareeeeeee), parandu-mi-se prea aproape de registrul copilariei. Dar mai apoi m-am gandit ca poate tocmai asta este, poate nu este durere tipata, ci scancet, planset ...ca de copil. Imi plac incantatiile-repetitiile tale (si cele ale marii/mi-e apa/mi-e dor), sunt sugestive si chiar daca nu sunt noi, sunt \"altfel\".

Miruna, când simți în tine nu scâncetul și plânsul copiilor, ci pe cel al Femeii, când simți în tine rugăciunea, nu a bătrânilor și nici a disperării, ci a Femeii, atunci toate vocalele lumii găsite și negăsit îți sunt unica incantație, unica muzică.
Mă vei auzi curând, știu bine.
Mulțam pentru cuuuuvââââââânt.

Drag, Ela

\"negăsite\"

poezia ta ar fi foarte frumoasa, pacatuieste insa prin repetitii deranjante la citit... ii da o nuanta de drama queen. ce e mult, uneori e prea mult. ce e uneori prea cautat strica din farmecul natural .

iti inteleg trairile si strigatul si zbuciumul :)

prea mult, poate, poate. nu-i bai, mergem mai departe... mergem. da. mulțam pentru aducere-aminte.
drag,
ela

totul se transformă melancolic în sunete, armonii și culoare

\"înapoi într-o lume în nemine în netine
mă curmă nopțile mă biciuie zorile\"

Mi-e cunoscută starea, uneori parcă nu mai e loc pe pământ de atâta tristețe, înstrăinată mi te mai simți azi!

Ama

Ama, într-adevăr, nimic nu s-a pierdut, de aceea în mine tristețe nu este. Ascultă pe altă tonalitate. Pe altă treaptă, un picuț mai sus. Da, nu pe pământ.
Mulțumesc și... rămâne-mi și tu acolo unde îți place să rămâi.

Drag,
Ela

Ascult \"Miruna\" acum, iar în titlu am pus Miruna în loc de AMA! În text e AMA. AMARE, MARE...
Mă scuzi, rogu-te!

Drag,
Ela

gasesc un joc de du-te - vino intr-o continua framantare sufleteasca. poezia e o incununare a sentimentelor exacerbate prin prisma unor stari de revenire a sentimentelor apuse, apoi nascute, renascute ca \"roata olarului\": iti creezi cercul de dans strict, nici nu te abati de la regula pentru ca hotarator al implinirii e destinul, iar tu hotarasti ca te vei implica total doar la sfarsit in cazul in care vei avea acces la sentiment. altfel, vei plange in tine. doar in tine.
pe el il lasi sa se miste in planul amplu al deciziilor. si asta nu face bine de vreme ce: \"cum ma iubeai eu nu puteam respira (...)\" ti se impune o limitare.
imperativele finale, de mare efect, contureaza imaginea viu formata asupra dezideratului trairii, dar dau si impresia unui descantec sau al unei rugi ceresti. Ela.. ti-ai creat cercul magic, universal, in care te misti libera si in care ingenunchezi pregatita de vraja dezlegarii. pentru ca el.. sa vada tot ce poti oferi tu. si nu doar o danaida supusa.

Adinaaa, te rooog, ma las poeziei, ma las cercului, ma zbor intr-o elipsa, caci eu nu am eclipsa de suflet. In tine se aud toate misterele femeii ce a scris fara sa stie ca Danaida este mai mult de atit... Acum stie si ea. Multumesc, Imparateasa, pentru cercul auriu in care ma lasi sa fiu.

Drag, Ela

...revin cu sculptura lui Rodin. Parca s-a intors timpul si lucreaza de jos in sus. e un timp vertical de data aceasta. vetical intors in origini. asa ma simt si eu acum dupa ce am vazut imaginea \"atasata\" poeziei.

erata mai sus: \"impresia unui descantec sau a unei rugi ceresti.\"

Multam, pentru re-venire. Eh, cu eratele, eu sunt maiastra. O sa te convingi tu :))
drag, Ela

Draga Daniela, abia azi te-am descoperit si in aceasta postura, noua pentru mine si ce m-a \"inspaimintat\" de la inceput a fost faptul ca, dupa lectura, am avut senzatia ca este crisa de mine. Te rog, incearca sa revii pe text, slefuieste-l pina la singe, adica... numai singele sa ramina din ea. Merita. Chinuie-te putin, du travaliul pina la capat, scutur-o de tot ce simti inutil sau fals si apoi roteste-o in soare si vezi cum ii e noua sclipire.

Ioana Scorus

Ioana, multumesc pentru ca m-ai descoperit, as dori sa fie un prilej pentru o noua descopeire si pentru mine. Voi citi si eu scrierile tale, fiindca ceea ce imi scrii aici, acum, ma uimeste. O voi slefui, voi slefui tot ce am scris aici pina in prezent. In curind. Aici le voi lasa asa cum au fost asezate. Acolo, intr-o zi, vor aparea un picut altfel. :)) Multumesc pentru cuvinte si pentru cum ma inveti sa stralucesc.
Drag,
Ela

Daniela, nu stiu cit cizelezi tu la texte, insa vreau sa stii ca tot ce exista pe pagina mea este scris la prima mina, fara nici o revenire. Travaliul se desfasoara dupa, in sfirsit cineva m-a convins ca merita sa iau in serios poezia mea, eu, care eram sigura ca trebuie sa ramin doar la joc. De altfel, ceea ce ne face sa scriem este o stare, nu-i asa? O stare pe care o sublimam (matur, desigur), in vers. Ne tratam si mergem mai departe. Dar ar trebui sa raminem putin mai mult in inima \"bolii\" si sa curatam rana, eliberindu-ne de ea definitiv, prin versul perfect. Altfel, simptomul revine. Iti doresc cit mai multe stari, \"boli\", rani. Trateaza-le pina la urlet, sa ramina picatuta de eenta, doar ea, orbitoare.

Ioana, ceea ce ai scris aici despre tine si despre mine este adesea valabil. Poate de aceea abia aici ai venit la mine. M-as bucura sa ma descoperi si altfel. Fiindca nuante sunt. Si forte sublimatorii, si tamaduire de suflet, de trupt, de spirit...
Te astept cu drag, oricind simti necesitatea revenirii.
Ela