Ela Solan

încă mai cred că freamătul din frunzele verzi șunt șoapte ale vântului ce dansează desculț printre crengi, smulgând din toropeala cenușie pădurea, frământând covorul de vegetație și puzderia de gâze

ce-ar fi să arzi între două săruturi să te împrăștii cenușă o palmă de vânt să te-adune între secunde albe concave care să-ți devină urnă ce-ar fi să te descompui într-o efervescență

fructele pământului se nasc zi de zi, dincolo de ele mai crește-o nepăsare, de pe buzele noastre, sfâșiat în felii, pământul ne cere din nou îndurare, în umbre de ore se nasc pașii lui

sunt zile în care îmi port tăcerea ca pe-o armură în spatele ei râd și plâng, ard cuvinte pe coridoare lungi, întunecate, purtându-le ca pe-o torță în căutarea minotaurului sunt zile în care mă

cu cearcăne frânte sub imaterialul privirii laguna-mi reflectă un chip neștiut, cu spini verzi crescuți din buze cărnoase și-un colț alb de gură spre inimi căzut, se agață de piele un păr șerpuit

...dimineața perdea de stropi calzi învelește grădina trezită din somn... ----- ...la prânz plânge de ciudă lângă soarele râzând, un nor supărat... ----- ...după amiaza dușul

aș putea să vă-ntreb de ce mi-ați lăsat semne pe suflet liniile se-ntretaie într-un nefiresc remanent din scurgerea ireversibilă a gândului ca v-am primit în secunda dintâi ca pe o dimineață

cred că totul se sfârșește aici, printre formele de satin ale umbrelor, în nuanțe răsfrânte de gri culorile reci îmi spintecă irisul, din el țâșnesc pașii tăi fără urme am frământat în palme

...răceala dimineților în care iți cauți identitatea printre cutele cearșafului șifonat de zbuciumul nopții, patul lui în care ați transpirat împreună, apoi liniștea răsfrântă în respirația ușor

te-am căutat pe același peron rupt de lume, undeva într-un timp măsurat de ceasurile lui dali secundele se scurgeau pe pereți scorojiți iar tu îți risipeai gândurile între șinele ruginite ale

le-am simțit privirea scotocindu-mi prin ungherele conștienței, am primit noaptea din ochii lor aproape cu resemnare... cine sunt ei, să înțeleagă? am o altă față pe care nu le-o arăt, e de

se întâmplă în fiecare zi să lovesc un vid e răspunsul la chemările mele din malul surpat al orei mi-am risipit sângele colorând pereții închisorii în care măsor trecerea cu pașii mărunți ai

...le-am văzut ochii și m-am ascuns imediat printre zâmbete. iluzia a început să dospească în mine, alunec ușor, mă strecor printre clipe, privesc de undeva din înalt, ascult de acolo

mi-am sădit un mugur de ochi si irisul verde a țâșnit din pământ, floarea mea este bolta de stele, privesc printre gene de nori dincolo de ovalul limitărilor noastre, clipirile mele sunt zile și

Am pus în trupul tău un timp de sânge Pe care l-ai primit condiționat Și iată azi lumina-n ochi se frânge Și fluturii din suflet au zburat. Știu, am greșit crezând că e iubire, A fost, de

rostogolesc fiecare oră albă spre cerul sidefiu al zilei, sculptez aripi de înger în stânca revenirilor mele, îmi leg nestatornicia cu lanțuri de clipele care se succed și-aprind în taină

plec înspre toamnă, nu mi-am făcut bagajele, încă, tot mă mai arde soarele aceasta și deja îmi este dor... mai rabdă-mă puțin vară, umbra mea îți desenează tăceri, culorile mele se împletesc

pe bune dacă înțeleg cum se explică, am mizat, ce fraier, pe dama de pică și m-am ales cu-n popă de inimă neagră. nu m-aș plânge, nu e genul meu, serios, daca n-aș simți ca părintele e cam

pe zidul dintre noi rătăcesc neînțelesele semne ale unui legământ violat de certitudini colaterale am simțit ochii ei în privirea ta ai îngropat tăcerile mele în indiferență îmi văd nenăscutul

Am intrat pășind ușor, dincolo de ușă mă aștepta frica, s-a ghemuit de ceva vreme în camera mea, transpiră prin pereți, s-a infiltrat în lumina veiozei care a rămas aprinsă de atunci, mișună

Prea multă matematică în poezia Ta, Doamne, un fel de ecuație fără soluții, cele șapte zile ale mele se scurg prea repede, mi-ai presărat drumul cu logaritmi iar angoasele cresc în progresie

Þineam iubirea în palma stângă Din degete țâșneau raze de soare Se împleteau cu uimirea din palma dreaptă Þesută de răceala ultimului sărut Coloram cu privirea aceleași răspunsuri La

ei și ce dacă astăzi am izbit adevărul de zidul refuzului tău de-a primi osânda, ne-am tot cățărat amândoi pe iedera disimulărilor tale și-am obosit doar cu puțin înainte de-a atinge

Mă mișc în pași de dans pe-un curcubeu Din care astăzi mi-am ales un strop de soare, Un șir de nori contemplă a mirare Ca pe un praf stelar, baletul meu. Îmi las în urmă sfere de lumină Pe