Ela Solan

cred că ora aceasta de fum ne definește trecerea prin cuvinte avem nevoie de geometria gândului în fond cuvintele nu sunt altceva decat intersectarea planurilor trăirii cu certitudinea

...Crâmpei de gând născut de dor, fior crescând, nemuritor... Nu vreau să pierd acest etern și mă dezmierd simțind în stern, clipind ritmat și lăcrimând, ochiul legat, crâmpei de

Mă mișc în pas de dans Pe echilibrul fragil dintre mine și mine, Mă tem să nu înclin balanța în favoarea mea, sau a mea, Pentru că nu vreau să pierd nimic din ceea ce nu am avut încă, Sunt doar o

Viață... Se întunecă în cer albastru Și picură spre noi o taină Ascunsă în aripi de fluturi Dor... Pe firul de iarbă se-ascute tăcerea Încolțind în negrul pământului Semințele nopții de

iubesc tăcerea de aceea mă ascund în spatele cuvintelor care mai strivesc un colț de miracol crescut din verdele crud al inocenței știu să ascult dansul desculț al norilor pe o arie a

Las lacrima să-mi spele uimirea de a te avea în palme, chemată de dincolo lumina mai scaldă o ultimă petală rămasă din surâsul tău, fragmente de mâine stau ascunse în umbre dar eu nu

Pământul icnind de freamătul verde, ce stă să irumpă... ... Mugurii plesnind, fervoarea dimineții prin geam pătrunde... ... Soarele zâmbind, în stoluri rândunele spre cer

Nu simți?! Nu vezi cum cresc în noi tumorile de timp?! Se-ntunecă ușor prin porii clipei ce ne-a zămislit Și-n sângele fierbinte otrava se topește, Ca-n craterul prin care vulcanul

Și uite că nu pot să-mi adun gândurile împrăștiate prin cameră, ultimul a rămas lipit de fereastră din momentul plecării tale, altul se zvârcolește încă printre cutele cearșafului

Gând filigranat, Sub lacrima ploii reci Taina eului...

mi-am rupt amintirile din iarna chemărilor când tu ai făcut un colaj de trăiri ambigue, (atât de bine știai să minți), apoi mi-ai smuls un piron de timp pe care l-ai înfipt în zidul

Pierdut în sol trupesc Îmi curge timpul lung, Deasupra lui plutesc Lumina să-mi ajung. Crescut din iris verde Și plămădit de vis, Cărarea nu și-o pierde Spre-al clipelor abis. Doar ora

Mă smulg cu greu din mine în dimineața asta în care toate visele se îmbulzesc la capătul liniei autobuzul în care mă urc e plin de ciudați și nu știu de ce toți mă fixează am aerul unui

Slăbuță și palidă, doar ochii negrii, mari, rupți parcă din noaptea izgonirii, ardeau de viața abia plămadită din negura conștienței umane. La fel de întunecat, părul des și sălbatic, tuns scurt,

într-o zi voi scrie despre muzică nu am uitat drumul spre cerul sunetelor m-am înstrăinat doar puțin ocupată fiind cu alegerea destinației uitasem de unde veneam și am ales să cobor la

Se-ascut tăcerile crescute rând pe rând, Falange de nisip le scurg prin scoici, Ies din secunda când mi-atingi un gând Uitând de marea spre care mă-ntorci, Răspund mereu la ultima chemare Pe

Oglindită-n cer, în amintirea zilei candelă arzând...

Iubesc acest nevăzut al zilei Filigranat în taina veșnicului eu, Contur reflectat de lumina albă, Inefabilul sărut al lui Dumnezeu, Această întâmplare între mine și mine Din zbaterea

Nu cred să fii știut vreodată tăcerea așa cum am trăit-o cu tine, încolăcită ca un șarpe în jurul cuvintelor mele, sufocând fiecare gest, fiecare durere, fiecare dorință... Muguri de liniște

Toți intră și ies în vârful picioarelor, un fel de balet sumbru peste care soarele amiezii își mai aruncă raze roșiatice într-o încercare inutilă de mângâiere. Incăperea micuță, care până mai ieri

Flori albe de măr Sub roua dimineții, Copilărie. Soarele arzând Iarba abia cosită, Adolescență. Soarele umbrit De taina înserării, Maturitate. Flori albe de măr Așternute în

Soarele mijind Prin draperii de nouri, Înseninare. Gâze zumzăind Sub soarele arzător, Înfierbântare. Scuturându-se Petale de trandafir, Înfrigurare. Pasăre zburând Sub fulgii de

Între cer și pământ, între mare și cer, Eu singur mai sunt, solitar efemer Si cu pașii-mi mărunți colind plaja pustie, Ca un unic răspuns la ce-a fost și-o să fie...

Mai aproape de sensul cuvintelor rostite la facerea lumii, Mai aproape de taina în care m-ai lăsat să mă mistuiesc, Mai aproape de izvorul nesecat al lacrimilor tale, Mai aproape de esența