Cerneală

Nu simți?! Nu vezi cum cresc în noi tumorile de timp?! Se-ntunecă ușor prin porii clipei ce ne-a zămislit Și-n sângele fierbinte otrava se topește, Ca-n craterul prin care vulcanul răbufnește Așa și-n trupul nostru, fragmente de memorie Se scurg prelins din ochi, din ochi, din buze... Nu simți cum arzi și cum cobori spre asfințit?! Cuvintele devin tot mai confuze...