Întoarcerea în Eden...

Mă mișc în pas de dans Pe echilibrul fragil dintre mine și mine, Mă tem să nu înclin balanța în favoarea mea, sau a mea, Pentru că nu vreau să pierd nimic din ceea ce nu am avut încă, Sunt doar o balerină ce face piruete albe pe firul subțire al gândului Că aceeași secundă îmi aparține și mie și mie, zadarnic încerc să mă cred, Există un razboi surd între eu, cea care sunt și eu, cea care mă închipui, Pierd secunda asta în favoarea mea, dar o câștig desigur pe cealaltă, Simt ceva ereditar în balansul acesta în care mi-e veșnic dor De o gradină mereu verde, cu merii mereu copți Și cu mine mușcând din mărul acela...