Se întunecă în cer albastru

Viață... Se întunecă în cer albastru Și picură spre noi o taină Ascunsă în aripi de fluturi Dor... Pe firul de iarbă se-ascute tăcerea Încolțind în negrul pământului Semințele nopții de acasă Origine... Pierdută prin viscere Transpiră amintirea chemării De la facerea lumii Nerăbdare... Angoasele se împletesc Spre dimineața abulică Ce întârzie să apară Uitare... Doar stelele risipite Mai țin socoteala Căderilor în neant Regret... Desprinse din haos Prin ochi se preling Iertările noastre