În dimineața asta...

Mă smulg cu greu din mine în dimineața asta în care toate visele se îmbulzesc la capătul liniei autobuzul în care mă urc e plin de ciudați și nu știu de ce toți mă fixează am aerul unui rătăcit printre halucinații si recunosc că am greșit în dimineața asta când mi-am smuls o parte din suflet și te-am învelit mi-a fost teamă să nu-ți fie frig după plecarea mea pe urmă am încercat să maschez cu farduri descompunerea probabil am exagerat puțin din ochiul stâng mi-a curs o lacrimă roșie pe care am sorbit-o în încercarea de a-ți mai simți gustul încă odată am îmbrăcat cămașa ta pentru a acoperi golul din suflet e atât de întuneric în dimineața asta și acum stau pironită în autobuzul 66 cu zdrențe de gânduri târând după mine bine că le acoperă părul lung, despletit, să nu le vadă ciudații ăștia spre care m-aplec cu o țigară între degete: Aveți cumva un foc?