Poezie
Partida de poker
1 min lectură·
Mediu
pe bune dacă înțeleg cum se explică,
am mizat, ce fraier, pe dama de pică
și m-am ales cu-n popă de inimă neagră.
nu m-aș plânge, nu e genul meu, serios,
daca n-aș simți ca părintele e cam găunos
și nu m-ar mai trimite atât de des la origine.
mi-am propus să tratez chestiunea cu seriozitate,
așa că m-am tot vânturat prin vecinătate
în căutarea unei origini înzestrată cu tot.
acolo m-am izbit, fatalitate, de o inimă neagră valet
care mi-a explicat că am un look desuet
și nici o șansă să ajung la originea dumnealui stăpână,
așa că zac într-o stare de perplexitate,
simt cum începe să mă doară în coate,
mai am un as în mânecă, de acolo o fi?
mă gândesc să mizez pe o treflă, tot damă,
știu, nu am leac, dar am receptat-o la vamă
m-a privit languros, mi-a zâmbit,
dacă dama nu posedă popă și nici valet
îmi voi deplasa \'lookul meu desuet\'
la fața locului, să-i etalez careul de ași,
pe ăsta-l păstrez pentru orice împrejurare
știu, nu-i frumos, dar pentru o partidă câștigatoare
mereu conștiința pierde în favoarea mea.
sfârșitul partidei... va urma...
022439
0
dar ce zici de chinta mea la culoare?
:))
PS. frumos poem dar eu as renunta la paranteze