din malul surpat al orei

\"Mi-am risipit sângele, cu pașii uitării\", \"din umbre se nasc alte umbre... puterea îndurării\", \"îmi ridic trupul către lumea de-afară\"... În unele suflete până ce și durerea scoate la iveală ce este mai nobil în ele. Cu felecitări

și drag
Raluca

...sunt mereu printre noi intunecandu-ne... Esti din nou prezenta cu un cuvant bun si cald... unii oameni au sufletul poezie iar tu Raluca faci parte dintre ei. Iti multumesc.

Cu drag,
Elsa

Ela,

îmi place mult poeziy ta, muyicalitetea și căldura degajată de aceste versuri...Mă doare suferința, tristețea, capătul ultimei speranțe și surparea ultimului mal...
Mi-a plăcut în special această strofă:

\"îmi ridic trupul greu duhnind a efemer
lacrima sărată mi-o șterg de pe frunte
cu ochi încă vii mă întorc spre prezent
un fel de tentacule îmi cresc uneori
și se întind rugător către lumea de-afară\"

unde se simte că suntem mici, trăim și suferim în zădărnicie...

m-a bucurat poemul tău și mă bucur că am ajuns pe pagina ta.

Cu drag,
Alina

...bine ai venit pe pagina mea. Ma bucur sa te gasesc aici printre tristetile mele. Da, suntem mici si pe acelasi drum, spre acelasi final, ne purtam deznadejdiile si sperantele noastre. Iti multumesc pentru semnul lasat.

Cu drag,
Elsa

Poezia este încărcată de imagini și metafore grele, se vede elaborarea și efortul făcut pentru cizelarea și finisarea materialului poetic.
Întrebarea despre ceea ce suntem lovește un zid , dincolo de care se află răspunsuri transcendentale.
Lumea este o încăpere imensă locuită de oameni , ca o închisoare ai cărei pereți sunt vopsiți de sângele nostru.
Oamenii sunt umbre mișcătoare care nasc alte umbre, cu viața lăsată în voia vâltorii spre un necunoscut efemer.

...multumesc pentru aprecieri si pentru sensul deslusit cu acuratete. In fond noi nu suntem altceva decat incercarea de a raspunde la intrebari prea grele pentru a le putea macar deslusi intelesul, poate de aceea esuam invariabil...

Elsa