Ecaterina Ștefan

Nu sunt periculoase unde sunt pustii, sau, cel puțin, așa le aud. Pe unde am mers nu înseamnă să te plimbi. Cu sau fără gânduri. Cu sau fără cuvinte. Poate o energie. O aură ce

O răcoare plăcută de vară în odaia mea - un miros de frunze și de flori de tei, amintiri care ne leagă, legături strânse în palme, palme care se ating. Perdelele verzi, ochii tăi verzi, verde

Cerul dinaintea ploii, radiografiat de fulgere, pare o mare învolburată, o furtună în marea unde cândva Iisus se plimba cu barca. Jos oamenii merg pe sub felinarele aprinse, lipsiți de

sunt foarte puține lucruri blajine ce te pot încălzi le știi și tu ei încă mută soarele pe toți pereții îl divid în iepurași cu oglinzi sticle ceasuri ochelari iarna au adus și un

Am așteptat mult o zi senină, acum nu se mai pierde Și cucul se ia la întrecere cu priveghetoarea Și toate vietățile minuscule care încep să se miște acum Aduc senzația ciudată că ceva anormal se

unu zero după retrageri vine insuficiența regretul și dorința speriată de a te reîntoarce am simțit toate astea și plânsul care mă sufoca mă trezesc deschid ochii presez cu apă deasupra mă duc

Radu Vancu (n. la 13.07.1978, or. Sibiu, România), este poet și doctor în Litere la Universitatea „Lucian Blaga“. A colaborat cu revistele: Transilvania, Euphorion, Vatra, Tribuna, Dilema veche, Ex

Aurelia Borzin (n. la 24.12.1984, or. Căușeni, R. Moldova), este poetă și jurnalistă din R. Moldova. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Din 2007 este redactor-șef la

uneori, oamenii trec fără întâmplări și nici nu li se zguduie pustiul înăuntru oamenii pleacă albi prea albi și prea pustii

trezirea fără gânduri în mijlocul nopții e doar un alt mod de a răsturna o cutie goală de pepsi tot ce îți trebuie este o zi reală într-un fight club real să ieși noaptea din casă prin țevile

și te trezești într-o dimineață cu cearcăne sub ochi, cu dureri în frunte, fără câteva kilograme și cu siguranța că nu mai ești copil că nimic nu te mai poate face fericit vezi golul din

spun moarte, mă uit la degetele picioarelor o incertă întindere spre început iraționalul întoarcerii peste aceleași greșeli de rușine nu te poți curăța tăcut, spre frânghiile care mă țin

totul se dizolvă în toți. nevoia de consecințe reprimă stări noaptea sunetele se aud mai bine. o țeavă de care fiecare își apropie urechea altfel mâine voi ști. o să-mi amintesc melodia

ce bine îmi pare că a venit trezirea și eu nu am găuri în trup ce sete plăcută lipsa asta de prea multă lumină îmi dau papucii jos și cobor pe scări ocolesc mlaștina strâng toate obiectele care

azi am vrut să-mi fac ceva de băut țiuitul sec al ceainicului care nu avea apă în el mi-a amintit de mâinile tale uscate și fierbinți și bătătorite când a apărut lumina m-am uitat prin

uneori oamenii dorm numai fiindcă se întunecă am avut și eu un vis fericit vroiam să-ți spun despre asta erai tu acolo, da, chiar tu marea mirosea ca o pânză albă umflată, în care umanitatea

și azi ascult muzica orașului meu de pe fundalul unui cactus, muzica șoselei. aș putea să fac din balcon un atelier de creație, să-i dau un sens. repet obsesiv aceleași cuvinte. timpul nu se

Toate încercările mele s-au anulat împreună cu efortul meu frust de a face un gest Nu mi-au ajuns cuvinte Am scris numai pentru trecerea asta pentru metamorfoza asta din ani în vicii în

la gară cafeaua se bea din pahare de plastic ne povestim cum am trăit iluzia în iubiri și spitale pe peron nu se fumează în mâna dreapta ții ultima țigară nu ai cu ce să o aprinzi

- Aveam un amic care era într-o criză și nu știa decât faptul că el o să moară și că totul se rezumă la moarte, acea moarte care o să vină într-un mod inevitabil. - Adică, nici nu se pune

trebuie să-mi fac anticorpi, să rezist transparența putredă eșecurile care mă suprimă zidurile scorojite în peșteră nu mai e loc pentru oameni plămânul drept se umple cu pământ în celălalt

Într-o zi în care toți o să se țină de tine, o să se țină în tine, o să te țină în ei, o să se închidă în pielea ta și nu o să mai iasă ea este aceea care te tulbură când te afli undeva la

Ce înseamnă pentru dumneavoastră literatura, poezia, care este miza acesteia? literatura altora înseamnă foarte, foarte mult pentru mine. nu mi-aș putea imagina cum aș putea călca pe stradă,