vroiam să nu citești

aproape ca n-are miza, adica e atat de diluat incat isi pierde scopul.
poate era mai bine sa condensezi textul sau sa il reasezi pe orizontala cu slashuri sau alte brizbrizuri. are o nostalgie care m-a prins nitel, dar parca ai niste interventii ciudate ( in special aia cu zidul si iepurii ).

cum ti-am mai spus, putina autodisciplina a scrisului nu ti-ar strica. altfel n-o sa mai poti deosebi nici tu ceea ce scrii.

da. uite că am și scos partea de mijloc. partea cu iepurii dintre zidurile berlinului. întradevăr nu se combina bine fragmentul în acest context. mulțumesc pentru semn, dar nu cred că pot scrie mai bine decât o fac acum. o să încerc totuși să nu cad în simplism.

simplism, simplitate, nu stiu exact ce inseamna asta in poezie; depinde cum o faci. poate e bine sa nu te temi de anumite zone, ci sa le stapanesti.

imagini naturale, traduse tandru, dar e bine cum șlefuiești la ea....peste citeva zile precis o vezi cu alti ochi, scrisul vrea timp
mi-a placut puntea intre ibricul fierbinte si miinile batatorite

sophie, nu știu nici eu exact. în mod sigur nu e același lucru. apoi, dacă ar fi să mă las purtată de temeri, n-aș mai scrie deloc. am mai citit pe aici și cred că o să se lectureze mai ușor pe orizontală, deși inițial am crezut contrariul. o să aplic schimbarea asta, când va fi să sesizez o formă definitivă pentru textul de aici. nu poezie.

anni. da, deja se întâmplă schimbarea de perspectivă, așa cum știu că am o fire grăbită și prea puțin statornică. o fi și vârsta de vină. dar mi se mai întâmplă reveleții, în unele dimineți, și, atunci, nu amân, atunci încerc să schițez, să alătur cuvinte. sunt doar senzații reale, nu versuri.

mulțumesc.