spune-i

pacat ca n-ai dus textul in zona penultimei strofe. as zice mai degraba
mâine voi ști.
o să-mi amintesc melodia asta dintre
acoperișuri

mâine voi ști.
o să aflu
unde s-a oprit

mi se pare mai antural asa.
intarirea starii nu mi se pare necesara.

nu stiu ce lecturi ai tu, ce-ti place sa citesti, ce nu preferi, dar observ ca tot incerci sa te aduni de undeva, incerci sa te indrumi catre o directie si nu iese acel ceva care probabil ca-l porti in minte. poate ar fi o solutie sa cauti anumiti poeti, anumite volumecare sa-ti dea si un univers imagistic mai larg ( asta-ti lipseste, si nu firescul ).
si asa mai schimbi si aerul si iesi din blocaj.

pe care probabil

ah, da, era fara e ultimul vers. la reformulare mi-a scapat sa-l sterg. si, da, suna mai ok fara cateva inaintea acoperisurilor. candva o sa revin pentru corectura.
sincer vorbind, dincolo de lecturile pe care le fac, si care tin mai mult de proza decat de poezie, chiar nu incerc sa ma adun din ceva sau din cineva. ar fi gresit. asta ar insemna sa fiu sub, sa ma supun. taman ca ma axez pe lucrurile care mi se intampla mie, sunetele pe care le aud eu, realitatile care ma ating direct, fara sa mai fac incercari.
dar multumesc ca te mai opresti si pe la mine cateodata si ca imi oferi directii, pentru ca sunt intr-o etapa in care chiar am nevoie de asa ceva.