Poezie
În strada în care o să întinzi afișe
2 min lectură·
Mediu
Într-o zi în care toți o să se țină de tine,
o să se țină în tine, o să te țină în ei,
o să se închidă în pielea ta și nu o să mai iasă
ea este aceea care te tulbură când te afli undeva la începutul nopții
într-o clădire care miroase a spital și a țigări și a clorură și a semințe și a nitrați și a boală.
Zici că ai trăit acolo un fel de Iluminare, că ai trăit cele
mai multe revelații
că din ambuteiajul pe care ți l-a adus
ai și început să descâlcești sensuri.
Ai fost aruncat pe drumuri
din cele mai luxoase,
l-ai cerșit pe cel întunecat și murdar,
ai căutat și continui să cauți.
Te roade că a trecut atâta timp, iar tu l-ai trăit fără să-ți fi găsit vreunul,
în craniu, sub piele, sub oase,
îți înaintează în carne un fel de instinct primitiv.
O să mori de cancer,
de arderi, de prelungiri, de iluzii, de nedreptăți,
de favoruri gratuite.
Te gândești la un pământ întreg ca la un soare.
Þi s-a spus, nu ai voce și nici vertebre,
iar carnea ta o să fie mâncată de microorganisme.
Auzi de pe acum trântirea ușii,
după douăsprezece ore o să te arunce în stradă,
în strada în care
o să întinzi afișe.
043.801
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 220
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “În strada în care o să întinzi afișe .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/13936802/in-strada-in-care-o-sa-intinzi-afiseComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ONONOchian Nicusor✓Interesantă abordare, o mare învalmașeală de cuvinte ce nu transmit decât \"asta este poezia moderna\"
0
EȘdacă zici tu, așa o fi. dar am senzația că nu ai citit poezia de mai sus, fiindcă nu asta transmite, nici măcar aproximativ...
0
DVIat-o pe Ecaterina stâpânind sălbăticia vieții actuale, punând autoscopic privirea sa ingenuă pe întraga realitate înconjurătoare. Tot ce-i ornament stilistic dispare, pentru că mesajul voinței sale se revarsă nestingherit. Includerea, ținerea universului propriu în universul extins, ca pe-o matroșcă a conștientizării de la unul la altul, frapează de la început. Antinomia vis - psihoză (stare obsesivă) e surprinsă pe viu, de pretutindeni. Motivul literar al spitalului ca salvare arată starea de îmbolnăvire și necesitatea unei probe curative pentru individul debusolat al mileniului III. Alt motiv este ambuteiajul, care ia locul sensului giratoriu din proza sa mai recentă. Cobirile cu murirea sunt detașate, autoironice, satirice. Păstrarea sângelui rece, alături de spirit ingenuu este o substanță elaborată, ori foarte personală, care iese din trupul ei ca o voce puternică, convingătoare.
În final, poemul se transformă în slogan, spăgând orice hotare ale convențiilor literare. Eul deliricizat nu se supără pentru ceea ce primește, în schimb, pentru sinceritatea sa, ci de atitudinea observatorilor săi părtinitori din jur.
În final, poemul se transformă în slogan, spăgând orice hotare ale convențiilor literare. Eul deliricizat nu se supără pentru ceea ce primește, în schimb, pentru sinceritatea sa, ci de atitudinea observatorilor săi părtinitori din jur.
0
EȘdragoș, tu ești cititorul meu preferat. e o poezie existențială, poate unică între poeziile pe care le scriu în mod firesc, și, inițial, eram un pic indignată să aflu că se citește în ea o simplă învălmășeală de cuvinte și un nonsens. în sloganul final se vorbește despre acel polițist din mintea fiecăruia dintre noi, care ne trasează limite și ne face conformiști, are legătură cu noțiunea de libertate și mai ales cu obținerea acesteia. mulțumesc ptr că te uiți atât de profund în spatele cuvintelor și desprinzi înțelesuri, uneori noi chiar și pentru autori.
0