Diana Mitrut

Lumina, tresărind a jurământ etern stă la taifas cu un fulg de piatră: ochi de noapte cruzi și rătăciti, O șoaptă... Goana spre Pământ! 02 aprilie 2004

Prea goi uneori pentru adancurile din inalt poposim la rascrucea celor cinci poteci... ne aducem aminte de locurile in care am fost Niciodata.

Stăteam aiurea, Pe un colț de oră, Răstingnită între patru zări. Călcam în ape limpezi Și printre dune arse de păcate... Mâinile strigau... Care spre viață, Care spre întunericul hain Din

Printre bătăi de aripi Hoinăresc surd... Curg albastru Prin venele tale de pădure În brațele LUI Șoptită să crească Adânc până în lacrima firii... Sssst! Ascultă! S-a născut primul meu

Într-o zi alergam printre nori Și-am prins cu gândul Două secunde de ceară Din care mi-am topit... Lumina de la capătul patului. Ochii au învațat să vadă Inima a învațat să bată. Spirite de

\"Motto\" -Mi-a trecut durerea de ieri... Acum e un gol imens acolo... -Se va umple, promit! Se va umple cu lumină, Cu șoapte de stele și aripi de cer Dezlegate de blestemul

De acolo de aproape de mine... Rupi bucăți de rană Și le stingi ca pe un foc de care M-am săturat, Te-ai săturat, S-a săturat... Lumina. Căci straniu foc aici – departe de

Smulși din brațele Mamei Eterne Asuprim cerul de pași al Ființei. Regăsim târziu sânul Prea dulce pentru veninul ce-am supt În dansul cu obsedant de gemene clipe. N-am mai șoptit de-o vecie un

Uneori, Te aflam arcuind orb Un curcubeu de secunde... Le adunai, cu pași de lacrimi tăcute, Din patima firii. Împleteai cunună de stele mirate Și mă învățai, cu privirea ta – Zbor alb din

Am mușcat din căpșuna liniștii cerului Înmuiată în zahărul timp. În colțul speranței, Au rămas cristale de ore Mustind a lumină. Am sorbit din nectarul misterului Trăirea dincolo de

Am să fur o sămânță din grădina ființei mele Și am să o sădesc, abstract, printre clipele tale De nori sau de soare. Am să fur un răsad din câmpul sufletului tău Și am să-l ascund în pământul de

I-am fost promisă. Din pântecele mamei încă! Cu pași mărunți pe brațele lui prea bătrâne, cu răstigniri în iarbă și cântece, cu ochi holbați la trupul lui pictat de mâna cerului. I-am fost promisă și

Erai așa de trist! Crengile verzi, cu frunze bârfitoare Le-ai otrăvit cu negrul frunții... Le-ai preschimbat în vreascuri Doar bune de-ngrășat pământul. Păsări ce-ți ciuguleau odată

Mă ierți? Mi-am făcut din cântecul stelelor tale Colier de vise. L-am prins cu două comete În jurul gâtului, Să îmi șoptească: „ - Nu-ți face rău...că mă doare!” Apoi l-am ascuns... S-a

Mă doare cuvântul rostit de sărutul tău tomnatic, Mi-e teamă să-ți deschid refugiul de suflet apatic, Mă rușinez că ai putea să afli că am iubit și altă dată. Aș vrea să te alung dar sunt

cu dintii strepeziti de minciuna muscati din trupul meu bolnav de grija, uneltind. ma rastigniti? cu mine ucideti pietrele logodnicele raurilor ce au invatat sa curga invers secati

Nu mai am lacrimi să plâng deznădejdea nopților Ce mi-au biciuit trupul cu amintiri Călcate in picioare de vreme. Refuz să privesc înapoi Spre mormane de vorbe stricate, Mă declar

Visul meu plânge... A căutat zadarnic printre nopți După secunda lui de existență Și n-a fost chip să găsească Sărut și îmbrățișări de gene Sub care să se-ascundă, Să se nască Și să se stingă

Povară dulce... Dans mut sărută zorii Visând lumină. 25 aprilie 2004

cuprind între aripi blândețea sărutului tău... patima florilor de câmp- sorb lumina ochilor tăi bulgăre de apă arzând a viața și-alung clipa rugând-o să-mi nască zâmbete strigătul de jale al

Trimis în solie, Gigantul albastru se furișează în noapte. Nu-l știe nimeni... Poate doar vântul Și vreo două-trei șoapte de îngeri. - Luminată Doamnă, Mă-nclin, Și-ndrăznesc Chipul

Nu-mi pasa de tine: Esti mult prea stearsa, Fara fard si parul strans Iesi iar pe strada. Mergi agale si täräi dupa tine, vechea si soioasa sacosa pentru päine. N-ai nici un ban in

Cândva te ascundeai printre frunze, Bătrâne de-o secundă. Brațele urcau Curcubeu către părintele Cosmos, Adunau dragoste și stele Și sorbeau de la tâmple Și până în tălpi Șoapta de aur a