Poezii

Mâinile se strâng jur împrejurul tainelor Glasul fulguie surdele rugi înecate în lacrimi Cuvintele ruginesc pașii celor prea mândri Cântecul păsărilor poleiește sufletele celor prea

DMDiana Mitrut

0

1

Știai că lacrimile au frunze? Doar in pădurea lor e mereu toamnă, Potecile sunt doar o urmă de răgaz... Păsările ciugulesc Uscați obraji abandonați În cimitirul secundelor. De mâine am să

DMDiana Mitrut

0

5

Ace batrane Insira margele de sticla Crini imperiali Isi descompun silueta Sub ochi prea uscati De lacrima faramei de paine Ce candva a uitat sa mai fie. Scrumiera mai fumega

DMDiana Mitrut

0

2

miroase a viață lacrima cerului prelinsă pe obrazul renașterii noastre șterge urma răspunsului greu la ultima întrebare sunt coaptă! șoptește pâinea din vatra liniștii

DMDiana Mitrut

0

0

cu dintii strepeziti de minciuna muscati din trupul meu bolnav de grija, uneltind. ma rastigniti? cu mine ucideti pietrele logodnicele raurilor ce au invatat sa curga invers secati

DMDiana Mitrut

0

2

naste-te ingenuncheat langa izvor lumina iti curge prin oase fiercare strop de aer sarutat devine trecut de aici nu te mai poti intoarce decat pe jos

DMDiana Mitrut

0

6

Prea goi uneori pentru adancurile din inalt poposim la rascrucea celor cinci poteci... ne aducem aminte de locurile in care am fost Niciodata.

DMDiana Mitrut

0

3

Poarta luminii Primeste trupuri uitate de val. Albastrul nu se mai chinuie s-adune cerul, Albul e prea trist sa mai insemne ceva... Eu ma pregatesc asiduu pentru ieri. Cum? Nu stii? Se

DMDiana Mitrut

0

3

Azi am sa incerc sa te mint in culori, Sa-mi creasca aripi de frunze... Poate asa iti deshizi ochii Si-mi saruti zborul spre toamna. Vreau sa adoarma padurea... Sa-i ravasesc parul cu

DMDiana Mitrut

0

6

cuprind între aripi blândețea sărutului tău... patima florilor de câmp- sorb lumina ochilor tăi bulgăre de apă arzând a viața și-alung clipa rugând-o să-mi nască zâmbete strigătul de jale al

DMDiana Mitrut

0

2

Îmi amintesc de gustul secundei aspru... sec de gânduri... adormit de vraja zborului. Aripile, mângâiate surd de lumină răsar stâlpi de culoare, împletesc ochilor cununa uitată de

DMDiana Mitrut

0

0

Rupe-mi șoapta în două, ochi de viață! Aruncă jumătatea plină și soarbe cu nesaț golul, adună cu grijă lacrimi zgâriind buza nopții, sărută obrazul drept al Universului... Apoi șezi întru

DMDiana Mitrut

0

4

Povară dulce... Dans mut sărută zorii Visând lumină. 25 aprilie 2004

DMDiana Mitrut

0

1

Lumina, tresărind a jurământ etern stă la taifas cu un fulg de piatră: ochi de noapte cruzi și rătăciti, O șoaptă... Goana spre Pământ! 02 aprilie 2004

DMDiana Mitrut

0

1

În iarna luminii tale Diamant crud... Amintirea poveștilor de mâine Îți naște în glas Șoapte de unde n-ai mai fost de mult. Sărut copacul patimilor noastre Și din aripi înmugurite a

DMDiana Mitrut

0

3

Trimis în solie, Gigantul albastru se furișează în noapte. Nu-l știe nimeni... Poate doar vântul Și vreo două-trei șoapte de îngeri. - Luminată Doamnă, Mă-nclin, Și-ndrăznesc Chipul

DMDiana Mitrut

0

5

Din sărutul tău m-am nascut, Lumină crudă! La sânul tău de veșnicie Am surâs întâia oară...un fulg... Plutind la capăt de cer Ca strigătul norilor Descătușati de povara ploilor

DMDiana Mitrut

0

2

Lumina și-a cernut gândurile peste noi Cu pete de culoare prinse-n păr... Își pregătește dansul prin adâncuri grațioase: Plier... Un colț de galben-pai mușcat de verde Tendu... Un rai de-apus

DMDiana Mitrut

0

6

Lacrimi de foc încearcă obrazul nopții. Din deșertul de suflete Ochii mei îndrăznesc să privească... Cerșesc pe la colțuri de șoaptă. Inima silabisește clipe de ceara topită din Sfeșnic. Pe

DMDiana Mitrut

0

4

Uneori, Te aflam arcuind orb Un curcubeu de secunde... Le adunai, cu pași de lacrimi tăcute, Din patima firii. Împleteai cunună de stele mirate Și mă învățai, cu privirea ta – Zbor alb din

DMDiana Mitrut

0

5

Creșteam din brațul ei de toamnă Hoinărind păduri de lacrimi foșnind Îmi sărutai buza de fragi Îți mângâiam fruntea de liniște Și adormeam Cu genunchii prea arși De întunericul vorbelor

DMDiana Mitrut

0

8

Veste de departe... Se scutură cerul de vise! Lăstar de lumină ce-și leagănă drumul Respiră adânc, Iși strânge la piept frunzele Și murmură a stele: E fericit că ține în brațe pământ. Un

DMDiana Mitrut

0

4

Sărută-i pântecul și-mbrățișează cu pasul tău crud chip de smarald cu lacrimi dulci, mângâie-i pletele bătrâne și nu uita a sorbi cu brațele din cupa de lumină! Ascultă-i glasul și-adormi la

DMDiana Mitrut

0

5

Smulși din brațele Mamei Eterne Asuprim cerul de pași al Ființei. Regăsim târziu sânul Prea dulce pentru veninul ce-am supt În dansul cu obsedant de gemene clipe. N-am mai șoptit de-o vecie un

DMDiana Mitrut

0

2