Poezie
Prolog
1 min lectură·
Mediu
În iarna luminii tale
Diamant crud...
Amintirea poveștilor de mâine
Îți naște în glas
Șoapte de unde n-ai mai fost de mult.
Sărut copacul patimilor noastre
Și din aripi înmugurite a speranță
Aștern zborul către astre.
În dimineața chipului tău
Lumina e mută.
7 ianuarie 2004
035.110
0
soarelui pe care l-am gasit
in sufletul tau
mi-am dat seama ca adevarata
lumina
e atat de profunda
incat nu mai e alba
si e muta.
E frumos dorul tau iubitor si \"aripile inmugurite a speranta\" m-au purtat spre durerea din adancul lui. Imi place si inteleg.
D.D.