Ultimul tren

si nu i-ai mai dat o sansa?...
mi-a placut poezia si finalul!
\"Aseară a urlat cerul pentru mine.
A adunat în tunet nopți albe de căință\"

Păi dacă am zis ultimul tren! Ce, crezi că sunt ministrul transporturilor?
Acum serios vorbind, textul este un experiment. Totul este ficțiune! Sau aproape totul!
Și dacă ar fi să se întâmple...normal că i-aș mai da o șansă... Numai să pot, pentru că...
\"Și azi...
Stăteai cu capu-n palmele murdare de țărână,
Și-n buzunar aveai petale...

Pe buze gustul vinovat al neputinței...

Și îți doreai să plouă.\"

Mulțumesc de apreciere Oriana! Și pentru steluța de asemenea. Noroc cu ploaia de acum câteva zile...
Numai bine!

Uh...am ramaS fara cuvinte...
\"Aseara a urlat cerul pentru mine\"...
As vrea sa-ti pot descrie in cuvinte ce am simtit citindu-ti versurile,dar nu pot...
Deosebit de frumos...

oricat as vrea eu sa ma abtin nu pot, tre sa comentez ca e o poezie dementiala! mi-a placut 100%!

Oameni buni, mi-ați ridicat moralul creației...dacă pot zice așa. Mulțam fain de tot. Promit să revin și mai bine de-atât!

Frumos, dar bate spre patetic.Nu ar strica sa fii mai optimista.
Mai vb..

Daca zice si emil de bine e clar ca treaba e serioasa.
Sa zica si omer?:)
Zice. Finalul e neasteptat de bun.

Bogdan, din câte știu eu patetic este sinonim cu mișcător, emoționant, dramatic, impresionant, răscolitor (să fie rău?) și nu prea se leagă de pesimism. Și chiar nu am fost deloc pesimistă în textul acesta, ci mai repede crudă. Știi la fel de bine ca mine cum e viața!
Silva, merci de mezel...că și așa mi-e foame, că doar e dimineață. Acum serios vorbind, merci mult de aprecieri. Și nervul meu se datoreaza în mare parte oamenilor din jurul meu, care creeaza mediul propice pentru a mă transpune în orice stare, ce poate deveni poezie. De data asta am scris poezie, nu am versificat sentimente!
Omer, mulțumesc de zicere!

Nu imi plac garile. Despartirile, vederile, revederile. Prefer sa merg singura si sa ma intorc singura de la gara. Dar ultimul tren al lui, al tau este superb descris. Ma voi intoarce intotdeauna sa recitesc.

O stea alba pentru un ultim tren.

Fie ca steaua ta alba sa lumineze calea trenului! Al meu, al lui...care o fi acela....
De recitit....ma mai gandesc.....da...se poate :))))))

Bine, nu patetica dar poate prea lacrimogena.Dar nu ma lua in seama, stii ca bat campii cateodata!Daca maestrul emilio si maestrul omer au zis ca e buna, eu nu pot face alta decat sa pun punctul de la finalul propozitiei.
Oricum poezia nu-mi rascoleste taciunii sufletului care ard in continuare mocnit.Ti-am spus ce mi-a placut tare si nu ma sucesc!
Acelasi carlova!
P.S. Prea plangi in toate poeziile soro!

Frate, ca sa pastrez repertoriul, nu plang! Chiar am zis mai sus! Acesta este un experiment! Este o lucrare de imaginatie..eu nu am nimic! Si daca sunt trista in poezie este pentru ca m-am saturat sa tot cant dragostea, fericirea....
De Cârlova...iti zic ce i-am zis lui Omer! Trebuie sa aiba si el urmasi! Mie imi place Cârlova!

Multam.Ti-as mai zice cate ceva acum, da maine ma duc la munca!Ne harjonim vineri.Ghilimele!
Ciao!

Sper să nu fie chiar \"Ultimul tren\",să nu fie \"intercity\"și să oprească odată și în gările în care îl aștepți cu picioarele în lacrimi!

Intercity nu, dar săgeata albastră da! :))) Ar fi interesant de oprit în gara aceea de care zici, dar înainte de momentul palmelor murdare de țărână...că doar este ultimul tren. Am zis!

Plecand de la Copacul meu am ajuns la acest ultim tren si chiar daca (ca si Alma dealtfel), urasc trenurile, avioanele,RATB-ul din motive de batiste si scari care separa pe cei care pleaca de cei care raman, poezia ta mi-a placut, are nerv, are tristete si mai aduce si ploaia.

Jos RATB-ul! Nu se mai poate!
Mulțumesc de vizită! Interesant ar fi fost sa parcurgi drumul invers...de la ultimul tren la copac! Cât despre momentul de \"rămas bun\", cred că toți avem ceva pietre de aruncat în el! :))))