Poezie
Ultima dorință
1 min lectură·
Mediu
Hei! De ce nu taci?
Vorbele tale mă descompun în nopțile pierdute
Printre lacrimi și regrete,
Îmi surpă drumurile,
Îmi biciuiesc până la sânge
Rugăciunea în genunchi către înalt.
De ce-mi arunci surâsul în crematoriul privirii tale
Mereu la fel de...„nu te cred”?
Þi-e bine să mă știi-necată în fumul de țigară
Călător la miez de noapte de la fereastră?
De ce nu taci?
Am obosit să mă ridic din hăul urletelor
Ascunse printre bătăi de inimă...
Și-apoi să fiu impinsă fără milă
Și truda să îmi fie dată hrană vântului...
De ce nu taci?
Promit să mor mâine...în zori...
Prin testament îți las sufletul meu
...și bani de flori.
19 februarie 2003
0104925
0

poate ca nu era nevoie de cratima la \"știi-necată\", in urechea mea asa suna, fara, dar in urechea ta poate suna bine.
finalul , ei aici e interesant, apare si un fel de dispret, ii lasi bani de flori. dar oare chiar merita el sufletul tau? chiar merita sa mori?