Poezie
Dimineața sufletului meu
1 min lectură·
Mediu
Smulși din brațele Mamei Eterne
Asuprim cerul de pași al Ființei.
Regăsim târziu sânul
Prea dulce pentru veninul ce-am supt
În dansul cu obsedant de gemene clipe.
N-am mai șoptit de-o vecie un cântec de leagăn,
Iar pruncii ne cresc
Șchiopătând a grija de mâine.
Somnul speranței a înghețat lacrima
Ce altădată uda buza pământului...
Ne-au rămas doar ochii
Întru chemare spre cer să-și ridice lumina,
S-alunge răstimpul cărărilor noastre pierdute.
023.375
0
prea dulce pentru veninul ce-am supt\"
Inca mai cuget la dimineata ta, parca o regasire tarzie de sine. Stau cu \"ochii intru chemare spre cer\" si alunec printre secundele ce te-au indrumat sa scrii asa cum ai scris: plin.