Poezie
Floare de piatră
1 min lectură·
Mediu
Am mușcat din căpșuna liniștii cerului
Înmuiată în zahărul timp.
În colțul speranței,
Au rămas cristale de ore
Mustind a lumină.
Am sorbit din nectarul misterului
Trăirea dincolo de noapte...
- Tu! Cântă-mi ultima baladă a firii!
Am sfidat iarna dintâi
A copilului din mine!
Am împletit cunună din florile de câmp
Ale clipelor seduse de vânt –
Austrul dimineților pierdute!
16 martie 2003
023124
0
iti dau o idee dc vrei sa schimbi...
\"austrul diminetilor divine\"
in loc de \"audtrul diminetilor din mine\"..
poate ca nu arata exact ce vrei tu, insa face bine urechii ;)
te pup