Floare de iris

Diana, ia tu maturoiul sau costumul negru de cosar si indeparteaza zgura de pe idee.Atunci te voi recunoaste, atunci te voi comenta. Nu te speria, va ramane ceva! Acel ceva ma intereseaza! Hai, curaj!

Zgura peste idee e pentru ca lumina sa nu iasa afara si sa ma orbeasca,zgura de pe idee trebuie sa inveleasca lucrurile
prea adanci pe care ochii cei multi, pentru ca EL stie...

Cu respect,
Armonica

nu stiu daca al meu va fi comentariul cel mai avizat, dar descopar un text de un deosebit rafinament, incepand de la constructie pana la evolutia ideilor.

ideea de Tot, de reintoarcere la radacina inimii e evidenta.

\"Într-o zi alergam printre nori
Și-am prins cu gândul
Două secunde de ceară
Din care mi-am topit...
Lumina de la capătul patului.\"

inceputa ca un joc, plonjarea in idee se debaraseaza de orice prejudecata a senzatiilor tabu. alergarea prin nori, prinderea secundelor de ceara, esenta a luminii de la capatul patului, toate acestea sunt imagini picturale de o factura aparte. e ca si cum in picturile lui Dali obiectul isi transcende forma, dincolo de tot ce poate fi imaginat si traieste independent de privitor.

\"Și te-am rugat să guști
Din patima lacrimii mele picată sărat
Printre pași rătăciți...\"

ideea de tablou cheama in continuare la contemplare. se desprinde un drum ascuns, pe care exprimarea la persoana I provoaca retrairea de catre cititor a tiparului de inima ce vibreaza printre randuri.

caci ce altceva decat impaturire e timpul, o hartie pe care se scriu intamplarile intregii vieti, hartie atat de fina si atat de alba, asemenea timpului primordial.

regenerarea prin iubire a Firii e un gest tainic. V. Lovinescu spunea ca luminile arhetipale au fost invelite in coji de zgura tocmai pentru ca fiinta sa poata regenera fara sa treaca de la stadiu de embrion la cel de inger.

regasesc un discurs poetic care face buna casa cu hermeneutica, o calitate destul de rara pentru textele de pe site.

te citesc in continuare, iar steaua ti-o acord personal.

cu respect ;) Magul

Citeam poezia Armonicai si ma minunam... Intrece orice asteptare... Parca e superioara tuturor celorlalte...

\"Mi-am rupt de la gât înlănțuirea de ani\"
\"Mângâiați de un mâine
Indoit cu grija\"
\"am prins cu gândul
Două secunde de ceară\"

O poezie de o mare sensibilitate, imagini deosebit de sugestive si pline de...armonie:)
Mai citesc, revin.

niciodată nu m-am gândit că inima trebuie să învețe să bată!... din ultima bancă sorb lecțiile secundei \"topite\" în lumină la căpătâiul gândului adormit... visează!