Poezie
De veghe
1 min lectură·
Mediu
Mă doare cuvântul rostit de sărutul tău tomnatic,
Mi-e teamă să-ți deschid refugiul de suflet apatic,
Mă rușinez că ai putea să afli că am iubit și altă dată.
Aș vrea să te alung dar sunt deja-ngropată
În mii de priviri de sub gene purtate
Pe ploape cuminți de șoapte fierbinți mângâiate.
Obosesc gândindu-mă cum să te fac a pricepe
Unde sfârșește sau poate mai simplu unde începe,
Abrașul amor alăptat cu aroma de tine.
Așa că adorm mulându-mi trupul prin vise virgine.
28 octombrie 2002
032781
0
dupa precedentele doua poeme bine scrise asta e slabut! e apatic! iar rima imperecheata, parca asta e, strica si mai mult lucrurile, pt ca in urechile mele lasa un aer de infantilism.
se pare ca de data asta te-a furat mai mult ideea de poezie decat starea sau invers? cum era? :)