Poezie
Pledoarie finală
1 min lectură·
Mediu
Nu mai am lacrimi să plâng deznădejdea nopților
Ce mi-au biciuit trupul cu amintiri
Călcate in picioare de vreme.
Refuz să privesc înapoi
Spre mormane de vorbe stricate,
Mă declar vinovată...
Din simplul motiv
Că mi-e greață de pledoarii
Ce nu pot împinge la sinucidere orgoliul.
Renunț la mine
Și jur
Că n-am să mai fiu vreodată!
Îmi promit să uit
„De toți și de toate”,
Să mor dintre patimile sfertului meu de veac,
Să fumez azi ultima țigară
La ore târzii în noapte,
Gândindu-mă la toate stelele cerului meu!
Am să revin...
Alt fir de nisip în furtuna de suflete și priviri,
Am să exist pentru toți...
Dar pentru fiecare in parte.
1 martie 2003
043256
0
RC