Daria Darid

Azi razele pur și simplu cad ca niște frânghii și săgeți prost arcuite îngerul meu păzitor pune sârmă ghimpată în țipăt umbrele amândorura cât de o icoană de buzunar nu ne mai lasă

orbul acesta merge întotdeauna cu mâinile la spate îmi bordurează văzul, face din el tiv îngerului ne potrivim ceasul ne potrivim pașii continuăm izbitura dârz unduită în lacrima lui

la început, oricine e tentat să creadă a te aciua la umbra unui om nu ți-e decât rostul de a-l mânui pe dumnezeu eu vin să te apuc de ceafă un iubit nu se poate numi iubit până la ultima

pieptul tău era o teacă în care se retrăsese Dumnezeu și întreg pământul de sub tălpi orice pas pe care-l făceam îți sfărâma câte un geamăt orice rămânere lăsa urme adânci care-mi

dimineața asta are trup de folie albă își face loc în pat de o parte și de alta a obrazului ei curbăm absența celuilalt aproape involuntar aproape frenetic îmi potrivesc palma palmei tale. între,

că ascult Pretty Toy cât oamenii trag la mine ca muștele la colivie că mă gândesc serios să mă-nchid inima lui sau a altuia e doar iscusit turn babel că îmi merge prost când visez morți

auzul tuturor este un cavou al numelui tău repetat în gând. o mână prea lungă atârnă pe podea pipăind după văz după șoșoni după iubirea ta ca un auxiliar al timpului meu astea ocupă

[n] Zilele astea au trecut apăsat ca un tanc pe o alee pavată era creștetul cerurilor noastre călcat in picioare de atâtea bălți de singurătate [4] Să mai am o singură gură. Tăcerea. te

lipsește povestea/ îngenuncherea are și ea scuzele sale amprentele ei sunt vechi feritul de la ore fixe este un pendul pașnic în toată această pândă a focului de paie orice fel de

ți-aș spune că am avut visul acesta ciudat în care e curat și miroase a verde rumenit o ramură de gutui trage cu praștia în geam în întuneric din spărtură lumina sădește puiet eu încropesc la

s-a prăbușit de-a curmezișul tăind lumea în jumătățile unui măr viermănos de undeva un gong urlă prelung ca un lup hămesit mă trezesc cu privirea împingând la acul ceasului din perete e un

Timpul a mușcat din mine Urletul îmi înmulțește brațele ↓ Poze îngărgărițate/ trei straturi de ceară alcătuiesc ochiul ziare fac ferestre într-un colț un cactuș și-a înghițit

mă simțeam de parcă aș fi sluțit vânatul aș fi sluțit vânătorul era om acolo îmi îndepărta praful de pe ochiul stâng începuse previzibil stivuiam îmbrățișări nume felurite prinseseră a-mi

las încolăcit întreg aerul pe pieptul lui are tbc și încă alte câteva motive să piardă oameni tot una cu niște cuptoare părăsite de pe acoperișul spitalului dumnezeu face îngeri de

visul este un șarpe de casă crește din zid și ademenește îngerul să muște din glasul tău roșu precum mărul în care s-a tolănit ziua aia în care te pregătești să te întorci și ochiul nu

toamna asta e un sanatoriu al îngerilor nepăziți de umbre orizontul pleznit de refluxul cârdurilor de pescăruși este un bandaj cu care moartea ne leagă la ochi un apus schimbă totul îmi

mă rog în gând să se ridice de pe mine întunericul. mi-a astupat gura cu palmele lui mai lungi decât noaptea. mai lungi decât noaptea aceasta polară. mă gândesc la alb mă gândesc la pomeții unei

învăț să mestec să înghit din când în când se deschide o ușă se deschide o palmă eu nu am ce deschide. câteodată încep să cânt fără melodie fără refren fără voce nu mă opresc toată

m-am întors târziu acasă am ocolit florile alea de măr nu au născut niciodată (decât ispite) s-a adunat tot cerul acolo un câine rămăsese în capul oaselor în mijlocul străzii o mașină

în ochiul tău încolțesc încă o noapte șoaptele tale, terapie cu lipitori \"e vreme și pentru noi\" printre crăpături trag cu ochiul la Lumea de Apoi jurații i-au însemnat pe morți cu mir

Câteva zile în șir a fost ceață de parcă umbra mi s-a prăvălit pe trotuare să-ți fie cofraj nu țin inimă am un copac din fier forjat cu brațele deșirate cât a-mi depărta coastele să intre

nu mă aștepta ajung târziu acasă. (dintr-o parte bilețelul ăsta aduce a certificat de deces. tai tot) hai să-ți zic eu cum se simte Fiecare plecare e ac de pus copcii în dreptul genelor n-au putut

preferatule, corosive bătăi de inimă sunt la mare căutare emptiness is form chiar și acum că-ți înmoi limba în toată această redenumire de sfârșit palpat cu ceva indiferență și

să mă reped la jugulara figurantului spune-mi ceva frumos despre tine lanțurile încordate la maximum unul în văzul celuilalt mărginind oglinzi nici nu mai știm cine în cine a exersat