moartea e tot un semn din naștere

pieptul tău era o teacă în care se retrăsese Dumnezeu și întreg pământul de sub tălpi orice pas pe care-l făceam îți sfărâma câte un geamăt orice rămânere lăsa urme adânci care-mi dumicau respirația cu obișnuința cu care morile de vânt mestecă cerul ochiul meu era un rug unde ne încălzeam moartea