drum rostuit

Drumul către acasă se reazemă cu tâmpla de volan de amintiri-colesterol pe arterele somnului el îmi vorbește răspicat despre străzi ca despre o placă de întins părul coastele viața iar eu îi explic râzând cum stă treaba cu ramele goale un alt soi de încarcerare cu mâinile-i mustind a teama de a nu fi uitat e praf pe atâtea geamuri pisându-ne zâmbetul de pereți de noptieră de colțurile gurii am spart tot ce se mai putea sparge am înjurat am plâns și iată-mă acum dric gândind la înmormântările astea n-au cum să fie altceva decât clismă cu moarte administrată pământului și mie. Dezorientat soarele asta aduce a cârtiță scrumează pe cerurile noastre scrumăm împreună în momentul următor sunt o plavie în cârje noctambul cu mania de a face din accelerație bandaj pentru tălpi îl mai întâlnesc aiurea la semafor sau în drum spre biserică abatorul cu un singur lacăt îmi vorbește răspicat despre unele zile ca despre o aură de muște pe fruntea unui noctambul iar eu îi explic cum stă treaba cu pântecu-mi comod scaun electric când nenăscuții mei fii sunt găsiți vinovați de a nu-i spune lui tată http://www.youtube.com/watch?v=ihF_aXi-Huk