Ecou introvertit

Tăcerile tale ies în prag mă caută cu privirea te găsesc pe podea, rezemată de pat o grămadă de ghioci, o grămadă de scoici sparte uscate \"Ai grijă să nu te tai, e deja destulă mizerie între noi\" Te sărut cu reflexul cu care stingi veioza înainte s-adormi. Îmbrățișați ne atârnă în coșul pieptului două lacăte sparte uscate Cearșaful e o plajă cu urme cu tot. Nici măcar nu mai tresar când probezi pentru mine cea mai roșie rochie limpezită direct în cerurile noastre sparte uscate Și mă gândesc că gurile amândorura sunt un bob de orice încolțit cu tulpina încovoiată sub o brazdă de întuneric Cand te țin de mână îmi trece prin cap că poate ai să aluneci. Sunt multe etaje între noi și restul lumii. Și alte atâtea ziduri sparte uscate între noi . În camera asta au ecou până și despărțirile mute.