Mediu
în zile ca asta e liniște.
încăperea se face nevăzută la fel și frigul sau febra
în cele din urmă aflu
somnul e un cric îți ridică de pe umeri trupul
în zile ca asta
sunt puful rupt din plopii de la picioarele mele
când ai să mă găsești
pune-mă la loc în păpuși.
mă privești ca și cum ai ști despre
(ce) vorbesc în timp ce rup liniștea în bucățele de pâine
apropo
și un copil ca mine știe
fiecare om are războiul lui
în care se țes luminișuri din care numai întunericul iese
învingător.
și ce dacă nu ne-am dat seama la timp
pustiul înverzește pe sub mască
sub care eu mi te pun la loc zâmbet cu zâmbet
potcoavă cu potcoavă
într-un joc inventat de mine în care nu încap alte oglinzi
sau orice alt fel de jumătăți (de măsură)
decât liniștea asta ca o spirală
ce-și stoarce glasul până la măduvă până la piatră.
eu încolțesc din zăpadă artificială
într-un insectar cu iubiri
cât e liniște
cât mă cauți
053.904
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daria Darid
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Daria Darid. “zăpadă artificială.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-darid/jurnal/13932068/zapada-artificialaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGdincolo de ce s-a mai spus as adauga sentimentul asta de rupere, de desprindere din lumesc pe niste cai totusi ne-naturale (zapada artificiala), in locuri in care din zbaterea fiintei naste luminisuri de intuneric... Poezia este dominata de starea de liniste pentru ca doar in miezul sau se pot destrama si re-inventa lumi cu/fara de el (\"eu mi te pun la loc\"; \"când ai să mă prinzi între degete/ când ai să mă găsești\"). Este interesant finalul care sugereaza o nastere a fiintei, dar o nastere conditionata de \"cand\"...
\"să știi că eu încolțesc din zăpadă artificială
într-un insectar cu fluturi
cât e liniște
cât mă cauți\"
Felicitari pentru steluta meritata :)
numai bine,
alex
\"să știi că eu încolțesc din zăpadă artificială
într-un insectar cu fluturi
cât e liniște
cât mă cauți\"
Felicitari pentru steluta meritata :)
numai bine,
alex
0
DDD-soara Monica Manolachi,
unii oameni incoltesc din pamant rumen si bun , altii din stepe desertice (depinde de starile sufletesti).. am asemuit trezirea (la realitate sau nu) cu incoltirea dintr-un bob de liniste , de ajuns de mare cat sa curate fata de grijile de ieri ..
linistea se asaza pe schelele asteptarii, este martorul nevazut la incoltirea/ rasarirea dariei din zapada artifiala .. de ce zapada artifiala ? imi pare un text optimist, impacat, nici rece nici cald . un mediu provizoriu . un mediu creat , nu neaparat existent . riscurile planeaza deasupra oricarei asumari ...
multumesc frumos pt trecerea dumneavoastra luminoasa ...
D-le Ghetie,
e cumva paradoxal .. daria se desprinde pt a incolti . presupun ca nu exista loc de rataciri atata timp cat exista un cineva pt care merita sa stai locului , chiar daca exista totusi un risc de a te evapora la cea mai mica suflare de vant . (aripile pe care ti le da iubirea sunt deosebit de periculoase , iti poti lua zborul oricand :) , deocamdata e liniste , daria si-a incoltit rabdarea si optimismul in zapada artificiala, nici rece , nici calda . pustiul înverzește pe sub mască...
multumesc frumos pt trecere...
un miez de saptamana bland va doresc ..
unii oameni incoltesc din pamant rumen si bun , altii din stepe desertice (depinde de starile sufletesti).. am asemuit trezirea (la realitate sau nu) cu incoltirea dintr-un bob de liniste , de ajuns de mare cat sa curate fata de grijile de ieri ..
linistea se asaza pe schelele asteptarii, este martorul nevazut la incoltirea/ rasarirea dariei din zapada artifiala .. de ce zapada artifiala ? imi pare un text optimist, impacat, nici rece nici cald . un mediu provizoriu . un mediu creat , nu neaparat existent . riscurile planeaza deasupra oricarei asumari ...
multumesc frumos pt trecerea dumneavoastra luminoasa ...
D-le Ghetie,
e cumva paradoxal .. daria se desprinde pt a incolti . presupun ca nu exista loc de rataciri atata timp cat exista un cineva pt care merita sa stai locului , chiar daca exista totusi un risc de a te evapora la cea mai mica suflare de vant . (aripile pe care ti le da iubirea sunt deosebit de periculoase , iti poti lua zborul oricand :) , deocamdata e liniste , daria si-a incoltit rabdarea si optimismul in zapada artificiala, nici rece , nici calda . pustiul înverzește pe sub mască...
multumesc frumos pt trecere...
un miez de saptamana bland va doresc ..
0
PP***
u poem/stare. fara artificii zgomotoase, in ritmul normal al unei detasari inspirate.
n.b.fiecare om are războiul lui
în care se țes luminișuri din care numai întunericul iese
u poem/stare. fara artificii zgomotoase, in ritmul normal al unei detasari inspirate.
n.b.fiecare om are războiul lui
în care se țes luminișuri din care numai întunericul iese
0
DDD-le Petruț Pârvescu,
asta se intampla cand incoltim din zapada artifiala ... radacinile iau forma asteptarii . presupun ca razboiul este numai o forma de viata , culorile sunt impletite dupa chipul si asemanarea fiecaruia ... intunericul iese ... (mi-ar placea sa ma joc un pic cu cuvintele si sa spun ca intunericul iese.. cu o masura oarecare de detergent) . vad totusi aici o rabufnire a esentei peren de negre, in spatele oricarei iluzii de puf.
multumesc frumos de semn si o zi blanda ...
asta se intampla cand incoltim din zapada artifiala ... radacinile iau forma asteptarii . presupun ca razboiul este numai o forma de viata , culorile sunt impletite dupa chipul si asemanarea fiecaruia ... intunericul iese ... (mi-ar placea sa ma joc un pic cu cuvintele si sa spun ca intunericul iese.. cu o masura oarecare de detergent) . vad totusi aici o rabufnire a esentei peren de negre, in spatele oricarei iluzii de puf.
multumesc frumos de semn si o zi blanda ...
0
întrebarea așezată la mijloc pare să exprime trecerea de la starea receptivă din prima strofă, marcată de luminișurile ce trag ființa în afară, la una manifestă în partea a doua, în care disting asimilarea animației undeva sub, un sub nu ca o jumătate, ci ca o spirală, spre un loc de rezistență, subliniat prin acel “să știi că eu...”
sintetizând, este un delicat și lent proces de aprindere, un fel de răsărit personal, care pe mine m-a convins.