era om acolo

mă simțeam de parcă aș fi sluțit vânatul aș fi sluțit vânătorul era om acolo îmi îndepărta praful de pe ochiul stâng începuse previzibil stivuiam îmbrățișări nume felurite prinseseră a-mi folosi buzele pământul abia mi se proptea de pași atunci am întâlnit mulți oameni dar niciunul nu-și ținea așa ca acesta ochii acoperiți de-o oglindă și nici pieptul lor nu era țintuit așa ca al acestuia sub palmele mele amândouă cântând să oprească scursura, o lesă viu colorată ca pentru moarte și mi se părea că omul acela aducea a rampă pentru singurătate